Aurolacii în România

Individul din poze stă pe 35 de grade Celsius îmbrăcat ca de toamnă, şi cu gluga în cap. E la cerşit şi, paradoxal, lumea chiar îi dă de mâncare. Are plasele pline, dar trecând pe lângă el am văzut că avea mâncare şi în sân.
Oameni buni, nu le mai daţi bani sau de mâncare celor care par perfect sănătoşi(sigur că cei mai mulţi au probleme cu capul, dar sunt apţi de muncă) pentru că nu faceţi decât să încurajaţi cerşitul, iar astfel n-o să-i mai vedeţi vreodată la muncă pe aceşti indivizi, ba chiar o să avem străzile pline de aurolaci.

Litoral românesc sau bulgăresc?

De câţiva ani litoralul românesc se confruntă cu o problemă serioasă: concurenţa bulgărească. Nu, n-am fost în Bulgaria, dar cred că pot să vorbesc despre cele două litoraluri destul de obiectiv.

Cei mai mulţi spun că până în 1990 exista o oarecare egalitate între cele 2 părţi, dezechilibrul a apărut după privatizare. Potrivit unui studiu făcut, în Bulgaria vin anual două milioane de turişti, din care străini sunt 70%, iar litoralul românesc este vizitat de doar 1,2 milioane de turişti din care doar 3% sunt străini.

În timp ce Bulgaria beneficiază de numeroşi investitori  străini, în România nimeni nu investeşte nimic.

Dacă bulgarii au preţuri mici, dar oferă mult, românii au hotelurile în paragină, dar au preţuri mai mari.

Lăsând la o parte hotelurile, probleme apar şi pe plajă. Dar acestea sunt chestiuni de educaţie. Am spus mai sus că  pe litoralul bulgăresc 70% din turişti sunt străini şi cred că asta explică multe. De aceea la ei n-ai să vezi pe plajă cum ţăranii aruncă cojile de seminţe pe jos, sau că îşi lasă ştiuletele de porumb în nisip. Aici e şi vina autorităţilor. Pe litoralul românesc coşurile de gunoi sunt foarte puţine, la distanţe mari, iar după-amiaza deja dau pe jos. 

Apoi apare chestiunea toaletelor. Înţeleg faptul că ar fi oribile toaletele ecologice pe plajă(oricum nu s-ar duce nimeni acolo), dar ţăranilor de români ar putea să le treacă prin cap să se ducă şi ei la toaleta unei terase/restaurant sau ce-o fi prin preajmă, nu să-şi dea drumul în apă. Şi atunci să nu-ntrebaţi de ce la noi apa mării este verde.

Întâi ar trebui să ne educăm/civilizăm ca popor şi abia apoi să putem compara cele două litoraluri şi să putem atrage turişti şi investitori străini.

PS: Dacă mai sus am folosit cuvântul "ţăran" nu l-am utilizat ca o jignire pentru cei ce locuiesc la ţară. Eu folosesc apelativul de ţăran cu un sens total diferit decât cel din dicţionar. N-am nimic cu cei care locuiesc la sat, problema mea e legată de cei care au comportament de ţărani, adică de neeeducaţi, necivilizaţi, neşcoliţi. 

Zâmbim, râdem, avem încredere.

(Beach Girls)

Iată că a venit în sfârşit ziua de 20 iulie. Am aşteptat cu nerăbdare să plec în vacanţă şi iată că a venit momentul.

Eram pe stradă cu soul sister, adâncite în discuţii şi se aude dintr-o dată o sonerie la telefonul cuiva din apropiere-era o manea. Soul sister se opreşte din vorbit, se uită la mine şi mă întreabă: "Sună telefonul tău?" Nu ştiu ce a fost în capul ei când a pus întrebarea asta, dar m-am simţit profund jignită: Cum să fie o manea soneria mea? :)) Imediat au trecut pe lângă noi nişte ţigani răspunzători de maneaua care se auzea de la un telefon, iar noi am început să râdem pe înfundate.

Astăzi sunt fericită, veselă, binedispusă, emoţionată, uşor confuză, dar zâmbitoare, de aceea îmi impun ca de acum înainte să fiu mereu fericită.

Concediul ăsta o să fie maxim cel mai tare de până acum!

Revin probabil în jurul de zilei mele de naştere. Distraţi-vă pe oriunde o să fiţi până atunci!

Cai în parcul de joacă

Fotografia e făcută în parcul de joacă de lângă blocul meu, unde de obicei chiar se joacă copiii. Ies şi eu o dată afară din casă dimineaţa devreme şi ce să văd? În parc sunt cai, nicidecum copii. S-or fi transformat peste noapte bieţii copii? 

Nu. Răspunsul e nu, categoric! Doar că locuitorii romi(ţigani pe româneste) din vecinătate au ajuns să-şi aducă animalele să pască în parcul de joacă. Câtă minte or fi având? 

Probabil mâine o să văd în parc şi o vacă, vreo 2-3 oi, nişte capre, nişte găini. Mă aştept la orice!

Rudele mele şi internetul

De curând toată familia a aflat dintr-o prostie(nu de-a mea) că am eu blog(mă rog, pagină de internet în limbajul lor) iar acum vin la mine cu orice problemă/anunţ legat de internet.

Să vedeţi, eram la ţară weekendul ăsta şi vine la noi un cumătru sau ceva de genul. Vorbeşte cu ai mei ce vorbeşte, apoi trece direct la subiect şi  începe să mă strige, eu care eram în casă. Ies eu afară niţel deranjată şi începe cu vorbăraia şi miloaga:"Bai ......, am venit şi eu la tine că am auzit că ai pagină de-aia pă internet. Şi vreau să mă dai şi pă mine pă internet."

În mintea mea era:" Vai de capul meu, ce naiba mai vrea şi ăsta cu internetul lui cu tot?"

El: "Am şi eu un tichet dă-asta de maşină(voucher voia să zică) că am dus-o p-aia veche la rabla şi vreau să mă dai pă internet să-l vând şi eu. Te descurci tu că am auzit că le ai cu alea, alea... Mă rezolvi şi pă mine, da? 14 milioane să-mi dea, mai negociem, dar poate scoţi şi tu mai mult acolo..."

În gândul meu: " Mamă, zici că sunt prostituată, auzi... să scot mai mult... în ce m-am băgat? ăsta doar nu-şi imaginează că dau eu anunţ pe blog cu tâmpenia lui? Dar hai să-l ajut."

Am intrat pe site-uri de specialitate cu anunţuri de vânzari, cumpărări şi ieri i-am dat anunţ ţăranului pe internet.

Astăzi m-a sunat super entuziasmat să-mi mulţumească, că-mi rămâne dator, că l-au sunat deja 2 persoane, şi lista de declaraţii de dragoste continuă. Dar am aflat eu că pleacă să muncească în Franţa şi i-am cerut deja un suvenir, barem să câstig ceva că tot mi-am dat silinţa.

Cum ne răcorim pe caniculă?

Acesta trebuia să fie un post absurd, dar se va transforma pe loc într-unul util. 

Ţinând cont că termometrele depăşesc 34 de grade la umbră, trebuie să fim precauţi când avem astfel de temperaturi şi să avem mai multă grijă de noi. Sfaturile mele pentru voi sunt următoarele:

• Evitaţi ieşirile afară între orele 12:00-17:00 pe cât posibil.
• Nu plecaţi afară fără ochelari de soare sau pălărie.
• Luaţi-vă o sticlă de apă rece la voi dacă sunteţi forţaţi  de împrejurări să ieşiţi afară în intervalul mai sus amintit.
• Reduceţi alimentele săţioase, cu grăsimi.
• Consumaţi multe fructe: pepene, prune, caise, piersici(fructe de sezon).
• Beţi cel puţin 2 litri de apă pe zi, chiar ajută nu o spun doar de dragul de a o zice.
• Vă puteţi răcori şi cu o îngheţată din când în când, dar nu faceţi excese.
• Vă puteţi petrece ziua la piscină/ştranduri.
• Puneţi-vă aer condiţionat.
• Evitaţi hainele închise la culoare.
• Staţi la umbră, în parcuri, sau în cafenele atunci când ieşiţi afară.

Cam atât, sper să vă fie de folos. Cel puţin eu una urmez aceste sfaturi şi fac faţă cu brio la căldură.

Barca-piscină a nemţilor

Ştiam că nemţii sunt inventivi şi  mai buni ca noi în multe domenii, dar la aşa ceva nu m-aş fi aşteptat:

Pe râul Spree din Berlin circulă un vaporaş-piscină(Badeschiff este numele proiectului). Acest proiect a fost înfiinţat încă din 2004, de nişte specialişti spanioli, iar piscina e preferată de mulţi locuitori din Germania, datorita apei limpede şi curate, spre deosebire de cea a râului. Barca-piscină funcţionează chiar şi iarna, dar acoperită şi este distracţia principală a tinerilor doritori de senzaţii tari, dar şi atracţia curioşilor. 

Ah, ce mi-ar plăcea să fiu şi eu acolo!

Mirosul de mâncare de la mine din casa vine de afara!

M-am săturat să mă trezesc în dimineţile de vară simţind un  miros puternic de mâncare la mine în casă, dar să nu fie de la mine, să intre pe geam. Dacă până acum mirosea a tocăniţă, vinete, varză şi chestii după care nu mă dau în vânt, azi dimineaţă m-am trezit îmbiată de o aromă minunată de cartofi prăjiţi, mâncare pe care tot evit să o consum, dar care mă ispiteşte. Slavă cerului că a dispărut în jumătate de oră...

Şi ce e de făcut? Să stau dimineţile de vară cu geamurile închise? Imposibil! Eventual o să mă duc la vecina să o rog să nu mai gătească aşa de mult că eu n-am de gând să mă îngraş din cauza ei.

Curăţenia din România

Cum mă mai plimb prin oraş, mai găsesc câte ceva care merită arătat, de aceea consider că e cazul să îmi cer scuze faţă de persoanele cu care sunt în momentul respectiv, îmi scot telefonul din geantă şi fac imediat o fotografie.

Eram în trecere în zona pieţii, unde răsună maneaua, comercianţii romi se aud ţipând, iar marfa lor "îti ia ochii". Cam asta era până acum. Mai nou, au început să mănânce pepene şi roşii, iar resturile le aruncă pe stradă.

Minunat, doar trăim în România, nu?

Scumpete, ce sexy eşti! Sau "fata în fustă"

Urăsc să fiu strigată pe stradă cu apelative gen " fata" , " iubita" sau "scumpete". De cocalarii care mă văd prea sexy şi  se gândesc să mă atingă  mi s-a acrit( vezi asta de pe vechiul meu blog ),dar m-am obişnuit într-o oarecare măsură. Singura concluzie pe care am găsit-o e că am ajuns rău de mai nou mă fluieră şi muncitorii de la blocuri, care mă mai şi privesc şi de la înălţime, de pe schele.  

Nu, nu eram îmbrăcată indecent şi nici a piţipoancă nu arăt, deci tot nu înţeleg. În fine trecem noi şi peste asta, trăim în România şi atunci se explică orice. Până să se mai civilizeze şi poporul nostru şi să se mai schimbe nişte mentalităţi o să mai dureze câteva sute de ani. Păcat  că atunci o să fim morţi de mult şi nu o să mai avem nicio mulţumire sufletească că lucrurile sunt altfel.

Bad dreams. Călătorii în Franţa

În ultimile nopţi am avut vise ciudate, unele pe care le păstrez pentru mine, dar pe cel de azi-noapte vi-l pot împărtăşi.

Trebuia să plec în Franţa, ţară unde chiar mi-aş dori să ajung cândva, nu se punea problema banilor, eu aveam un singur stres: ce fac eu acolo, când eu nu ştiu boabă de franceză?                    

Mama îmi tot spunea că ştiu engleză, că o să mă descurc eu cumva, dar eu nu voiam în ruptul capului să înţeleg, aşa că atunci când m-am trezit mai aveam un pic şi mă luam la bataie că n-am putut profita măcar de o călătorie în vis în Franţa. Mă tot gândeam: "nebuno, cum să nu te duci în Franţa doar pentru că nu ştii franceză?Nici nu ştii tu ce ocazie ai pierdut, trebuia să mi se ofere mie, în realitate şi să vezi ce m-aş fi dus... "

(poză luată de pe http://1photoblog.wordpress.com)

Eh, dar asta este, dacă nici în vis nu pot ajunge în Franţa, în realitate nici atât, sau cel puţin nu în prezent.

Probleme în dragoste?sau 10 paşi să uiţi pe cineva

Deseori auzim pe cineva apropiat spunând că suferă din dragoste, că de când  iubeşte pe X nu mai e om, nu mai poate să doarmă, sa mănânce, să-şi folosească creierul calumea, iar chestia cu fluturii în stomac apare peste tot.

Oare cât de adevărat e? Nu cumva noi înşine ne inducem toate astea? Nu suntem noi cei care de fapt ne dorim să iubim, să avem parte de o telenovelă amoroasă în propria viaţă?Am încercat să meditez asupra lucrurilor ăstora şi cam aşa e.

Niciodată nu am fost îndrăgostită până peste cap, să-mi pierd capul şi gândirea limpede, dar cred că ar fi bine dacă aţi încerca următoarele chestii când aveţi impresia că apar probleme în paradis şi că suferiţi din dragoste:

1. Nu negaţi că v-ar plăcea de X.
2. Nu vorbiţi cu prietenii despre lucrurile astea, pentru că de fapt vă induceţi şi mai tare ideea că iubiţi cu năbădâi.
3. Încercaţi să vă calmaţi pentru că starea de nelinişte vine de la starea psihicului, şi dacă psihicul vă e în echilibru, atunci şi voi veţi fi liniştiţi.
4. Mergeţi o fugă la shopping şi o să uitaţi de îndrăgosteala voastră, chiar daca şi pentru doar o oră.
5. Gândiţi-vă că e vară şi că lunile astea vă veţi distra mai mult ca niciodată.
6. Pregătiţi o plecare în vacanţă într-o zonă care vă place şi vă deconectează.
7. Încercaţi să-i uitaţi numele.
8. Nu staţi singuri şi găsiţi-vă activităţi interesante pe care să le desfăşuraţi.
9. Evitaţi să vă mai vedeţi cu X.
10. Ultimul pas, spuneţi-vă vouă înşine că vă place X din ce în ce mai puţin în fiecare zi până ajungeţi la deloc.

E vorba de autosugestie, de-asta eu cred că orice început de dragoste poate fi înăbuşit şi aproape distrus, pentru că niciodată  nu e bine să începi o relaţie fiind topit după celălalt.

Vă recomand din suflet Jason Mraz-Life is wonderful

Durere de călcâi. Sau de cot.

Trebuie să ştiţi celebra zicală " Mă doare în cot!". Ei bine, la mine e altfel. De  vreo două zile mă dor călcâiele groaznic. A început cu durerea la călcâiul stâng şi acum s-a mutat şi la celălalt, de abia calc, nu mai vorbim de mers serios pe stradă.

Cauzele? Probabil prea mult mers.

Remedii? Se pare că nu există, eventual repaosul.

Cât ţine durerea? Cel puţin 2-3 zile, să sperăm că maxim şasă.

Vai de călcâiele mele...

Ca în România

În colindatul meu prin sublimul oraş în care locuiesc, am avut ocazia ca în doar două zile să văd o grămadă de chestii care mi-au rămas în minte.
M-am holbat la o femeie care avea picioarele albastre, dar nu avea niciun fel de dres. Şi crede-ţi-mă că nu aveam ochelari de soare ca să nu fi văzut eu bine şi nici nebună nu sunt.
Am mai văzut un bebe cu suzetă şi multe codiţe care bâţâia din cap şi se lovea mereu de cărucior, un cocalar cu teneşi roz bombon, o întreagă familie care se plimba cu bicicletele, o mamă cu fiul, ambii pe role, dar cea mai tare chestie e următoarea:

Mormanele de gunoi, dând pe dinafară , datoriile la întreţinere, RER`ul care refuză să mai strângă mizeria până când nu li se achită banii care li se cuvin pentru a face asta şi imaginea de mai sus ne caracterizează în aceste momente ca naţiune.

Enjoy!

Cât poate suporta un om ploaia?

Îmi plăcea tare mult când ploua pentru că tânjeam după statul în casă când afară plouă timp de zile întregi şi pare că nu se mai opreşte. În astfel de zile tot ce poţi să faci este să bei o ciocoladă caldă sau un ceai, să citeşti şi să vezi cât mai multe filme. 

(english summer)

Dar mi-a ajuns. M-am săturat de stat în casă săptămâni întregi, de coduri galbene sau portocalii care se prelungesc de la o zi la alta,  de amânat plecări, de inundaţii, de văzut la ştiri numai oameni pe care Dumnezeu pare că i-a uitat. 

(let it rain)

Vă anunţ că aversele de ploaie nu  ne vor lăsa în pace nici zilele viitoare, deşi cu toţii ne-am dori să scăpăm de ele cât mai repede.

Bacalaureat 2010

Oficial bacul s-a încheiat, rezultatele s-au afişat, cei mai mulţi sunt bucuroşi, unii sunt nemulţumiţi, alţii chiar au şi plâns pentru că au picat.

Ceea ce m-a uimit foarte tare este că deşi cei mai mulţi s-au plâns de ceea ce-au facut la matematică, la mine în liceu s-au luat multe note de 10 curat şi 7 medii/rezultate finale au fost de 10.  Foarte puţini au avut rezultate finale sub 7, cel mai mic fiind de 7,11. 

Un singur lucru nu-mi place şi nici nu e în folosul nostru, al liceenilor: metodele de evaluare ale bacalaureatului se schimbă de la an la an, încât aproape nici nu avem idee ce va fi când vom da noi bacul; de aceea, ministrul educaţiei ar trebui să facă ceva în această prinvinţă şi să nu ne mai lase nelămuriţi, confuzi, încurcaţi.

Vara trece, trece, trece aşa că bucuraţi-vă cât mai mult de ea!