Deseori auzim pe cineva apropiat spunând că suferă din dragoste, că de când iubeşte pe X nu mai e om, nu mai poate să doarmă, sa mănânce, să-şi folosească creierul calumea, iar chestia cu fluturii în stomac apare peste tot.
Oare cât de adevărat e? Nu cumva noi înşine ne inducem toate astea? Nu suntem noi cei care de fapt ne dorim să iubim, să avem parte de o telenovelă amoroasă în propria viaţă?Am încercat să meditez asupra lucrurilor ăstora şi cam aşa e.
Niciodată nu am fost îndrăgostită până peste cap, să-mi pierd capul şi gândirea limpede, dar cred că ar fi bine dacă aţi încerca următoarele chestii când aveţi impresia că apar probleme în paradis şi că suferiţi din dragoste:
- Nu negaţi că v-ar plăcea de X.
- Nu vorbiţi cu prietenii despre lucrurile astea, pentru că de fapt vă induceţi şi mai tare ideea că iubiţi cu năbădâi.
- Încercaţi să vă calmaţi pentru că starea de nelinişte vine de la starea psihicului, şi dacă psihicul vă e în echilibru, atunci şi voi veţi fi liniştiţi.
- Mergeţi o fugă la shopping şi o să uitaţi de îndrăgosteala voastră, chiar daca şi pentru doar o oră.
- Gândiţi-vă că e vară şi că lunile astea vă veţi distra mai mult ca niciodată.
- Pregătiţi o plecare în vacanţă într-o zonă care vă place şi vă deconectează.
- Încercaţi să-i uitaţi numele.
- Nu staţi singuri şi găsiţi-vă activităţi interesante pe care să le desfăşuraţi.
- Evitaţi să vă mai vedeţi cu X.
- Ultimul pas, spuneţi-vă vouă înşine că vă place X din ce în ce mai puţin în fiecare zi până ajungeţi la deloc.
E vorba de autosugestie, de-asta eu cred că orice început de dragoste poate fi înăbuşit şi aproape distrus, pentru că niciodată nu e bine să începi o relaţie fiind topit după celălalt.
Vă recomand din suflet Jason Mraz-Life is wonderful
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu