vineri, 22 octombrie 2010
Nu putem trăi fără Minune?
Nu m-a interesat subiectul în sine, nici măcar nu ştiu ce-au făcut de sunt cercetaţi. Am rămas mască de interviul pe care l-a dat "Copilul minune", mai ales câteva din replicile lui:
(Se punea problema reţinerii lor pentru 7 ani)
" În primul rând, 7 ani fără Minune(vorbea despre el la persoana a3a) nu puteţi trăi pentru că eu sunt tot ce înseamnă muzică.
Replica mea: "Aolo", serios? Ia să facem un experiement. Stai tu 7 ani în închisoare şi să vedem dacă vom supravieţui noi, poporul român. Eu cred chiar că ne-ar prinde bine, poate ne-am mai decocalariza puţin. Desigur că aştia sunt în stare să scoată "hituri" chiar şi din închisoare, gen: "să moară duşmanii mei care au vrut să mă închidă" sau "nevastă vezi să nu mă-nşeli".
"Eu pot să povestesc ca să ştie toată ţara ce s-antâmplat de când a venit Adrian până a plecat Adrian"
Continui să nu înţeleg de ce vorbeşte despre el la persoana a3a.
"Eu am primit două cetaţii, dar am fost de 3 ori la poliţie... Le-am lăsat numerele mele de telefoane încât să decurgă dosarul exact cum trebuie... nu ştiu dacă m-am exprimat bine"
"Eu nu favorizez nimeni ca să fac rău copiilor mei"
Nu ma aşteptam ca un cântăreţ de manele să ştie să vorbească corect gramatical, dar să declare că nu putem trăi fără el a fost de-ajuns. Deci, "oooo, viaţa meaa" să fii sănătos, nu mă interesează dacă vei fi sau nu arestat, dar vreau să te asigur că populaţia "sănătoasă" a României va trăi foarte bine şi fără tine.
marți, 7 septembrie 2010
Cocalari în parc
- blugi sclipicioşi,
- tricou cât mai mulat posibil ca să se vadă muşchii,
- cât mai la vedere catarama curelei D&G, făcătură cumpărată din bazar,
- pantofi ciocaţi, preferabil lucioşi.
- şi eventual maneaua sau mai nou, melodia house care răsună zgomotos de la telefonul din mână
Am înţeles faptul că aveau nevoie de loc să treacă, dar eu cred că 2 persoane nu ocupă toată aleea principală, deci nu văd rostul pentru care ei făceau atâta zgomot, vezi doamne să se facă loc ca să treacă ei. Extrem de "funny"(vorba prietenei R.), ce pot să zic?
miercuri, 11 august 2010
Mama şi piţipoancele
Mama e genul de femeie care nu prea-şi dă seama că-n unele momente ar trebui să-şi ţină gura. Vocabularul ei conţine cuvintele "cocalar", "manelar", "piţipoancă" şi nu se sfieşte să le folosească nici când e în preajma persoanelor de genul celor enumerate mai devreme.
Astăzi eram în maxi-taxi şi urcă o domnişoară, cam piţipoanca ea aşa, cu ochelari supradimensionali cu ramă de animal-print(există ochelari cu animal-print, dar discreţi şi chiar drăguţi; ei bine ăştia erau chiar naşpa), parul prins în stil şucar cu ditamai floarea(din pânză cauciucată, ma rog, niciodată nu mi-au plăcut genul ala de agrafe pentru păr), unghii de fiţă(erau portocaliu cu alb), iar accesoriile de pe mâini făceau toată ţinuta, rochia chiar era ok. Mama, recunoscând categoria fetei, dar şi un pic răutăcioasă, mi se adresează:" În ce hal arată şi piţipoanca asta... E ca X(şi-mi dă ea ca exemplu o cunoştinţă)".
Doar că a vorbit cam tare, pariez că domnişoara respectivă ne auzise pentru că stătea chiar lângă noi, dar mama nu şi-a dat seama. Eu cred că am roşit, destul de ruşinată, noroc că ochelarii de soare îmi ascundeau faţa şi ochii. Evident că i-am zis după aceea: " Mamă, ştii, ai vorbit cam tare", dar ea a zis ceva de genul:" Intenţia mea nu a fost să mă audă, dar lasă că dacă m-a auzit poate îşi dă seama că arată naşpa şi o să se uite de-acum în oglindă înainte să plece de-acasă şi o să-i prindă bine".
Totuşi ar trebui să am grijă de acum înainte când ies cu mama prin oraş.
sâmbătă, 10 iulie 2010
Scumpete, ce sexy eşti! Sau "fata în fustă"
Urăsc să fiu strigată pe stradă cu apelative gen " fata" , " iubita" sau "scumpete". De cocalarii care mă văd prea sexy şi se gândesc să mă atingă mi s-a acrit( vezi asta de pe vechiul meu blog ),dar m-am obişnuit într-o oarecare măsură. Singura concluzie pe care am găsit-o e că am ajuns rău de mai nou mă fluieră şi muncitorii de la blocuri, care mă mai şi privesc şi de la înălţime, de pe schele.
Nu, nu eram îmbrăcată indecent şi nici a piţipoancă nu arăt, deci tot nu înţeleg. În fine trecem noi şi peste asta, trăim în România şi atunci se explică orice. Până să se mai civilizeze şi poporul nostru şi să se mai schimbe nişte mentalităţi o să mai dureze câteva sute de ani. Păcat că atunci o să fim morţi de mult şi nu o să mai avem nicio mulţumire sufletească că lucrurile sunt altfel.