Universul conspiră împotriva mea

În ultimul timp n-am mai avut timp de blog, lumea mi-a făcut reproşuri, dar nu m-am sinchisit să scriu ceva, mai avem nevoie şi de distracţie.

Weekendul ăsta am ars-o, şi-am ars-o maxim(cei care mă cunosc ştiu). În seara asta mă sună un număr ascuns şi mă pune să ascult o manea. Primul instinct a fost să râd. Asta am şi făcut, am izbucnit în râs şi am râs câteva secunde bune. A oprit muzica, apoi am dat eu volumul la maxim să asculte şi respectivul muzica mea şi am pus telefonul lângă difuzor. Sigur că a dat şi el drumul la manea în continuare. Cred că nu i-a plăcut prea tare "jocul" pentru că după vreo 2 minute a închis:))

Şi ziceţi voi că n-ar fi prea mare coincidenţa ca cel care m-a sunat să o fi făcut la nimereala? Nu, cu siguranţă nu! Să vad cine recunoaşte:))

Ca de Sfinţii Mihail şi Gavriil

Astăzi mă întorceam de la şcoală, era soare şi plăcut afară şi parcă aş mai fi rămas în faţa blocului la taclale. Eram în mijlocul străzii şi am fost lovită subit de un sunet puternic. Nu mă înşelam, era o manea, din aia mai mult instrumentala. Dacă până la momentul respectiv nu mi se întâmplase sau nu văzusem nimic excepţional pe ziua de azi, cineva s-a gândit că lucrurile nu ar trebui să rămână aşa.

Muzica venea de la vecinii mei de bloc, care erau strânşi şi sărbătoreau. Grătarul cu mititeii şi friptura era în mijlocul drumului, sacul de cărbuni era şi el aruncat pe lângă, câţiva dintre vecini stăteau la canapea şi se jucau table, alţii aveau berea în mână, una dintre maşini avea uşa larg deschisă, fiind şi cauza sunetului care îmi plăcea la nebunie. Mi s-a dus tot cheful să rămân afară, cred că m-am şi oprit timp de câteva secunde în loc să înţeleg mai bine situaţia şi să reflectez.
Duminică nu era, înţeleg că o fi fost aniversarea vreunuia, dar la ora 1 jumate?

Eu, elev sârguincios, veneam de la şcoală după 6 ore de concentrare maximă şi studiu, iar ei nu făceau altceva decât să petreacă. Nu, nu erau la servici, unii nu au deloc loc de muncă, ei sunt într-o distracţie continuă. Şi nu înţeleg cum au bani să se întreţină sau cum îşi permit să stea aşa, zilnic, în faţa blocului.

Şi momentan zic că mi-ar plăcea să pot să fiu atât de lipsită de simţ, de responsabilitate, de frământări şi de problemele vieţii când o să fiu ca ei, dar sigur nu o să pot să stau în neştire şi să mă mulţumesc doar cu ce am. Asta pentru că eu am aspiraţii, dorinţe, aşteptări şi cu siguranţă vreau mai mult de la viaţă decât să stau zilnic în faţa blocului.

Nu putem trăi fără Minune?

Propabil aţi auzit despre scandalul în care sunt implicaţi Adi Minune şi Salam, în urma căruia cei doi ar putea fi arestaţi. Dacă nu, aflaţi acum.
Nu m-a interesat subiectul în sine, nici măcar nu ştiu ce-au făcut de sunt cercetaţi. Am rămas mască de interviul pe care l-a dat "Copilul minune", mai ales câteva din replicile lui:

(Se punea problema reţinerii lor pentru 7 ani)

" În primul rând, 7 ani fără Minune(vorbea despre el la persoana a3a) nu puteţi trăi pentru că eu sunt tot ce înseamnă muzică.

Replica mea: "Aolo", serios? Ia să facem un experiement. Stai tu 7 ani în închisoare şi să vedem dacă vom supravieţui noi, poporul român. Eu cred chiar că ne-ar prinde bine, poate ne-am mai decocalariza puţin. Desigur că aştia sunt în stare să scoată "hituri" chiar şi din închisoare, gen: "să moară duşmanii mei care au vrut să mă închidă" sau "nevastă vezi să nu mă-nşeli".

"Eu pot să povestesc ca să ştie toată ţara ce s-antâmplat de când a venit Adrian până a plecat Adrian"

Continui să nu înţeleg de ce vorbeşte despre el la persoana a3a.

"Eu am primit două cetaţii, dar am fost de 3 ori la poliţie... Le-am lăsat numerele mele de telefoane încât să decurgă dosarul exact cum trebuie... nu ştiu dacă m-am exprimat bine"

"Eu nu favorizez nimeni ca să fac rău copiilor mei"


Nu ma aşteptam ca un cântăreţ de manele să ştie să vorbească corect gramatical, dar să declare că nu putem trăi fără el a fost de-ajuns. Deci, "oooo, viaţa meaa" să fii sănătos, nu mă interesează dacă vei fi sau nu arestat, dar vreau să te asigur că populaţia "sănătoasă" a României va trăi foarte bine şi fără tine.

Piţipoance maneliste pe facebook

Am fugit toţi, de destul timp de pe hi5. Şi am fugit din cauza lipsei de securitate şi a maneliştilor şi piţipoancelor. În procent de 80% ne-am mutat pe facebook. Cu securitatea nu am rezolvat nimic, pozele ne sunt salvate de alţii foarte uşor. Când credeam că am scapat de ei, maneliştii şi piţipoancele ne-au arătat că pot şi ei, că nu se lasă întrecuţi de nimeni, şi mai ales că sunt şi ei “pă trend”.

Mare mi-a fost mirarea când am găsit profilul unei domnişoare de 16 ani, practic o copilă mare fană a celebrităţilor precum: guţă, salam, cârnaţi si restul. Poţi să ascultţi astfel de muzică la beţie, dar să-ţi umpli peretele de legături cu astfel de melodii? De ce ai asculta aşa ceva? Şi mai ales de ce non-stop? Man, get a life!

(daţi un click pe imagine pentru a o putea vizualiza la dimensiunea completă)

Don`şoara nu era din oraşul meu, dar paradoxal aveam şi câţiva prieteni comuni, oameni pe care eu îi ştiu ca fiind serioşi şi nu înţeleg cum i-au acceptat cererea de prietenie.

Am fost oripilată şi am spus că trebuie neapărat să vă arăt şi vouă. Enjoy!

Cocalari în parc

Stilul standard de cocalar:

• blugi sclipicioşi,
• tricou cât mai mulat posibil ca să se vadă muşchii,
• cât mai la vedere catarama curelei D&G, făcătură cumpărată din bazar,
• pantofi ciocaţi, preferabil lucioşi.
• şi eventual maneaua sau mai nou, melodia house care răsună zgomotos de la telefonul din mână

Ei bine, ăştia pe care am avut ocazia să-i întâlnesc azi nu ştiu câte din trăsăturile de sus îndeplineau, dar ei erau mai "şmecheri": se plimbau prin parc cu bicicletele alea duble şi claxonau în disperare, şi fluierau şi mai aveau un pic şi zbierau doar să atragă atenţia.

Am înţeles faptul că aveau nevoie de loc să treacă, dar eu cred că 2 persoane nu ocupă toată aleea principală, deci nu văd rostul pentru care ei făceau atâta zgomot, vezi doamne să se facă loc ca să treacă ei. Extrem de "funny"(vorba prietenei R.), ce pot să zic?

Mama şi piţipoancele

Mama e genul de femeie care nu prea-şi dă seama că-n unele momente ar trebui să-şi ţină gura. Vocabularul ei conţine cuvintele "cocalar", "manelar", "piţipoancă" şi nu se sfieşte să le folosească nici când e în preajma persoanelor de genul celor enumerate mai devreme.

Astăzi eram în maxi-taxi şi urcă o domnişoară, cam piţipoanca ea aşa, cu ochelari supradimensionali cu ramă de animal-print(există ochelari cu animal-print, dar discreţi şi chiar drăguţi; ei bine ăştia erau chiar naşpa), parul prins în stil şucar cu ditamai floarea(din pânză cauciucată, ma rog, niciodată nu mi-au plăcut genul ala de agrafe pentru păr), unghii de fiţă(erau portocaliu cu alb), iar accesoriile de pe mâini făceau toată ţinuta, rochia chiar era ok. Mama, recunoscând categoria fetei, dar şi un pic răutăcioasă, mi se adresează:" În ce hal arată şi piţipoanca asta... E ca X(şi-mi dă ea ca exemplu o cunoştinţă)".

Doar că a vorbit cam tare, pariez că domnişoara respectivă ne auzise pentru că stătea chiar lângă noi, dar mama nu şi-a dat seama. Eu cred că am roşit, destul de ruşinată, noroc că ochelarii de soare îmi ascundeau faţa şi ochii. Evident că i-am zis după aceea: " Mamă, ştii, ai vorbit cam tare", dar ea a zis ceva de genul:" Intenţia mea nu a fost să mă audă, dar lasă că dacă m-a auzit poate îşi dă seama că arată naşpa şi o să se uite de-acum  în oglindă înainte să plece de-acasă şi o să-i prindă bine".

Totuşi ar trebui să am grijă de acum înainte când ies cu mama prin oraş. 

Nuntă la ţigani:"Angelo a luat-o pe Monalisa"

Astăzi toate programele de televiziune au prezentat alaiul de la nunta "secolului", sau aşa cum au numit-o alţii "nuntă cum n-a văzut Parisul". 

Nunta a fost tipic ţiganească: palat, limuzine, aruncatul cu bani, manele cât cuprinde, covorul roşu, rochie de mireasă din Germania, kg de bijuterii de "haur", şi "naşi de naşi"-nimeni alţii decât Dan Bursuc şi Adi Minune.

M-am obişnuit să aud de genul ăsta de nunţi, altceva m-a şocat. Mirii, Angelo şi Monalisa(lăsând la o parte numele lor "răsunătoare") aveau cel mult 15 ani. Angelo avea cam 12 ani(sau cel puţin atât apreciez eu), iar mireasa Monalisa vreo 14, maxim 15. 

Când mireasa a fost întrebată de o reporteriţă ce-şi doreşte pe viitor (sau ceva de genul), Monalisa a dat următorul răspuns în timp ce îşi arânja pletele: "Fericire, frumuseţe şi ....(de restul n-am mai ţinut cont pentru că dorinţa de frumuseţe m-a lăsat blocată).

Da, atât a dus-o pe ea capul la 14 ani cât o fi având: îşi doreşte frumuseţe. Şi nu cred că frumuseţe în căsnicie, ci mai degrabră frumuseţe exterioară.

Nu pot să le zic decât casă de piatră şi să facă "puradei" frumoşi.

Zâmbim, râdem, avem încredere.

(Beach Girls)

Iată că a venit în sfârşit ziua de 20 iulie. Am aşteptat cu nerăbdare să plec în vacanţă şi iată că a venit momentul.

Eram pe stradă cu soul sister, adâncite în discuţii şi se aude dintr-o dată o sonerie la telefonul cuiva din apropiere-era o manea. Soul sister se opreşte din vorbit, se uită la mine şi mă întreabă: "Sună telefonul tău?" Nu ştiu ce a fost în capul ei când a pus întrebarea asta, dar m-am simţit profund jignită: Cum să fie o manea soneria mea? :)) Imediat au trecut pe lângă noi nişte ţigani răspunzători de maneaua care se auzea de la un telefon, iar noi am început să râdem pe înfundate.

Astăzi sunt fericită, veselă, binedispusă, emoţionată, uşor confuză, dar zâmbitoare, de aceea îmi impun ca de acum înainte să fiu mereu fericită.

Concediul ăsta o să fie maxim cel mai tare de până acum!

Revin probabil în jurul de zilei mele de naştere. Distraţi-vă pe oriunde o să fiţi până atunci!