Sub plapumă la o proastă

Eram în după-amiaza aceasta cu prietenii B, G şi O, într-o zonă liniştită aproape de centrul oraşului şi stăteam pe o platformă destul de relaxaţi, contemplând cerul şi un cireş şi gândindu-ne cum ar fi să anunce cineva de la un bloc o găleata de apă pe noi.

Şi am stat aşa ceva vreme, până am auzit o voce de bărbat adresându-ni-se de undeva din apropiere.

El: „ Faceţi plajă domnişoară?”

Eu, îmi ridic privirea spre el, îmi dau ochelarii de soare jos şi observ că la mine se uita. Era un alcoolic la vreo 50 de ani, o aşchimodie de om, cu o şapcă jegoasă pe cap şi cu nişte flori în mână. Văzând că mă ridic, continuă:

„Nu, nu vă ridicaţi, staţi acolo, liniştite la plajă(nu ştiu ce plajă vedea el întrucât eram mai mult decât îmbrăcaţi), dar nu frige, nu e cald cartonul?”

„Nu, nu e” i-a răspuns prietenul O.

El, venit mai aproape de noi, cercetează locul în cauză:
”Ăăă, dar e rece, e bine...”

Apoi, adresându-i-se prietenei B, care stătea relativ întinsă:

„O, dar nu mai sta aşa domnişoară că râde băieţii de tine... Şi cred că sunteţi şi la facultate”

????

Tot el, fără ca noi să-l întrebăm ceva: „ Eu mă duc la o proastă. Pentru ea sunt florile astea(arătându-ne sugestiv din mâini 3 trandafiri culeşi din grădina) şi da-o naibii ma duc să mă bag la ea în plapumă."

Se uită spre sticlele noastre de suc şi de apă şi spune din senin:

„Eu nu consum alcool”

Noi: „Păi nici noi, e suc”, conştienţi că el era matrafoxat bine, dar era în faza de negare.

Ne cere o ţigare, ne spune „Pa” şi pleacă.

Noi am revenit la locurile noastre, destul de amuzaţi ce-i drept.

El, se opreşte din mers, se întoarce spre noi şi referindu-se la subiectul abordat mai devreme în legătură cu relaţia lui: „ V-am zis că mă duc la proasta aia. Poate mă primeşte. Ne băgăm sub plapumă. Că nu mai iese din noi ce ieşea odată...Deh, nu mai suntem noi.... Aţi înteles?”

Prietena G: „Da, am înţeles.... La revedere...”, numai ca să scape de el.

El: „ Pa, la revedere!”

Cam asta ţi-e şi cu bătrânii ăştia nebuni şi alcoolici, că tot ne spusesem prietenul O. că noi avem atracţie doar la oameni dubioşi.

Vreau o ţară ca afară!

Când mă uit la televizor mai văd una, alta. Aşa am găsit melodia Vunk-Vreau o ţară ca afară, care s-ar putea să fie de ceva vreme, dar n-am auzit-o eu până acum.
Videoclipul chiar e reuşit, deşi nu foarte original, iar versurile sunt direct inspirate din viaţa noastră a românilor. Atitudinea trupei şi a celor care au lucrat pentru a obţine acest rezultat e de apreciat, cu siguranţă şi-au câştigat simpatizanţi, dar atât. Noi, oamenii de rând nu putem schimba mare lucru, iar cei care au anumită funcţie în conducerea statului se vor face că nu ştiu de melodie.



Şi da, cu toţii vrem o ţară ca afară, dar rămânem cu dorinţa.

Litoral românesc sau bulgăresc?

De câţiva ani litoralul românesc se confruntă cu o problemă serioasă: concurenţa bulgărească. Nu, n-am fost în Bulgaria, dar cred că pot să vorbesc despre cele două litoraluri destul de obiectiv.

Cei mai mulţi spun că până în 1990 exista o oarecare egalitate între cele 2 părţi, dezechilibrul a apărut după privatizare. Potrivit unui studiu făcut, în Bulgaria vin anual două milioane de turişti, din care străini sunt 70%, iar litoralul românesc este vizitat de doar 1,2 milioane de turişti din care doar 3% sunt străini.

În timp ce Bulgaria beneficiază de numeroşi investitori  străini, în România nimeni nu investeşte nimic.

Dacă bulgarii au preţuri mici, dar oferă mult, românii au hotelurile în paragină, dar au preţuri mai mari.

Lăsând la o parte hotelurile, probleme apar şi pe plajă. Dar acestea sunt chestiuni de educaţie. Am spus mai sus că  pe litoralul bulgăresc 70% din turişti sunt străini şi cred că asta explică multe. De aceea la ei n-ai să vezi pe plajă cum ţăranii aruncă cojile de seminţe pe jos, sau că îşi lasă ştiuletele de porumb în nisip. Aici e şi vina autorităţilor. Pe litoralul românesc coşurile de gunoi sunt foarte puţine, la distanţe mari, iar după-amiaza deja dau pe jos. 

Apoi apare chestiunea toaletelor. Înţeleg faptul că ar fi oribile toaletele ecologice pe plajă(oricum nu s-ar duce nimeni acolo), dar ţăranilor de români ar putea să le treacă prin cap să se ducă şi ei la toaleta unei terase/restaurant sau ce-o fi prin preajmă, nu să-şi dea drumul în apă. Şi atunci să nu-ntrebaţi de ce la noi apa mării este verde.

Întâi ar trebui să ne educăm/civilizăm ca popor şi abia apoi să putem compara cele două litoraluri şi să putem atrage turişti şi investitori străini.

PS: Dacă mai sus am folosit cuvântul "ţăran" nu l-am utilizat ca o jignire pentru cei ce locuiesc la ţară. Eu folosesc apelativul de ţăran cu un sens total diferit decât cel din dicţionar. N-am nimic cu cei care locuiesc la sat, problema mea e legată de cei care au comportament de ţărani, adică de neeeducaţi, necivilizaţi, neşcoliţi. 

Zâmbim, râdem, avem încredere.

(Beach Girls)

Iată că a venit în sfârşit ziua de 20 iulie. Am aşteptat cu nerăbdare să plec în vacanţă şi iată că a venit momentul.

Eram pe stradă cu soul sister, adâncite în discuţii şi se aude dintr-o dată o sonerie la telefonul cuiva din apropiere-era o manea. Soul sister se opreşte din vorbit, se uită la mine şi mă întreabă: "Sună telefonul tău?" Nu ştiu ce a fost în capul ei când a pus întrebarea asta, dar m-am simţit profund jignită: Cum să fie o manea soneria mea? :)) Imediat au trecut pe lângă noi nişte ţigani răspunzători de maneaua care se auzea de la un telefon, iar noi am început să râdem pe înfundate.

Astăzi sunt fericită, veselă, binedispusă, emoţionată, uşor confuză, dar zâmbitoare, de aceea îmi impun ca de acum înainte să fiu mereu fericită.

Concediul ăsta o să fie maxim cel mai tare de până acum!

Revin probabil în jurul de zilei mele de naştere. Distraţi-vă pe oriunde o să fiţi până atunci!