duminică, 22 august 2010
Rudele din Spania ale rudelor mele
Omul ăsta trăieşte în concubinaj cu o ţigancă, iar aia are o droaie de copii, toţi " buni de mână" şi toţi dornici să se realizeze. Nu ştiu cum a pornit discuţia, dar când mi-a captat mie atenţia se vorbea despre unul din băieţii ăleia, care e plecat în Spania de câteva luni. Citez din ce spunea ăsta care era la mine în curte: "Da, X. s-a arânjat bine de tot. I-a născut nevasta. Şi i-au dat ăia apartament în Spania".
Îl întreabă tata,om cu picioarele pe pământ:"Cum să-i dea mă apartament? Parcă e singurul de acolo fară locuinţă... Ajungi la graniţă, te iau ăia de mână şi te roagă să-ţi dea apartament moca? Sunt oameni de ani de zile plecaţi acolo, cu acte în regulă, cetăţenie, muncesc pe rupte oamenii şi nici prin împrumut nu-şi pot lua apartament. Ăsta cum a reuşit?"
"Pi(ei n-au auzit de "păi") să vezi că l-a ajutat Biserica. Mai ales că acuma au şi copil, trebuia să-i ajute."
Tata: "De unde şi până unde s-a dus X. la Biserică?"
"Pi munceşte acolo, voluntar."
Tata: "El, să muncească de bună voie, neplătit? Şi cu ce se întreţin?"
"Pi munceşte dacă i-a dat ăia şi apartament acuma... Ce să facă... Da i-ajută statul. 200 de Euro îi dă pe fiecare lună pentru copil"
Tata: "Hai mă, doar nu trăiesc ei doar din 200 de euro... şi cu copil mic. Dar ia zi, apartamentul ăsta are proprietar, le-a făcut acte, cum e?"
"A, pi, nu ştiu io. Cred că le face. E la un subsol de bloc. Da cică-i frumos rău acolo..."
Tata: "Cum la un subsol de bloc mă?" Sunt apartamente şi la subsol sau i-a lăsat pe ei să stea acolo de milă?"
"Cică nu-s apartamente, doar ei stau acolo, dar cica e frumos, frumos rău. Nu se văd nici ţevi, nimica, e ca la un apartament."
Tata: "Mă, e apartament sau e ca la un apartament? Lămureşte-mă."
"Nu ştiu nici io, da las că mă duc io pă la ei şi-ţi povestesc când mă întorc, stai să mă duc întâi..."
Deci aţi înţeles: le-a dat apartament, aşa se laudă ei, dar de fapt cred c-au ocupat cu japca un subsol de bloc, iar ăia văzându-i cu copil mic i-au lăsat de milă să stea acolo. Ţiganul tot ţigan, nu mă mir să-i expulzeze şi pe ăşţia.
luni, 19 iulie 2010
Rudele mele şi internetul
De curând toată familia a aflat dintr-o prostie(nu de-a mea) că am eu blog(mă rog, pagină de internet în limbajul lor) iar acum vin la mine cu orice problemă/anunţ legat de internet.
Să vedeţi, eram la ţară weekendul ăsta şi vine la noi un cumătru sau ceva de genul. Vorbeşte cu ai mei ce vorbeşte, apoi trece direct la subiect şi începe să mă strige, eu care eram în casă. Ies eu afară niţel deranjată şi începe cu vorbăraia şi miloaga:"Bai ......, am venit şi eu la tine că am auzit că ai pagină de-aia pă internet. Şi vreau să mă dai şi pă mine pă internet."
În mintea mea era:" Vai de capul meu, ce naiba mai vrea şi ăsta cu internetul lui cu tot?"
El: "Am şi eu un tichet dă-asta de maşină(voucher voia să zică) că am dus-o p-aia veche la rabla şi vreau să mă dai pă internet să-l vând şi eu. Te descurci tu că am auzit că le ai cu alea, alea... Mă rezolvi şi pă mine, da? 14 milioane să-mi dea, mai negociem, dar poate scoţi şi tu mai mult acolo..."
În gândul meu: " Mamă, zici că sunt prostituată, auzi... să scot mai mult... în ce m-am băgat? ăsta doar nu-şi imaginează că dau eu anunţ pe blog cu tâmpenia lui? Dar hai să-l ajut."
Am intrat pe site-uri de specialitate cu anunţuri de vânzari, cumpărări şi ieri i-am dat anunţ ţăranului pe internet.
Astăzi m-a sunat super entuziasmat să-mi mulţumească, că-mi rămâne dator, că l-au sunat deja 2 persoane, şi lista de declaraţii de dragoste continuă. Dar am aflat eu că pleacă să muncească în Franţa şi i-am cerut deja un suvenir, barem să câstig ceva că tot mi-am dat silinţa.