luni, 20 iunie 2011
Ca la "Matrimoniale"
Citez:
"Ploieşteancă deosebită, fără obligaţii, serioasă, caut domn 59-60 ani, numai cu studii superioare, sincer, serios, singur, fără vicii, pentru prietenie/căsătorie. EXCLUS AVENTURIERII, ÎI DEPISTEZ REPEDE. Plic pentru Lucia. " -deci, domnilor, pregătiţi-vă să faceţi faţă unei femei cu adevărat deosebite, cu un spirit de justiţiar în cazul aventurierilor.
"Doamnă serioasă, 41 ani, RĂNITĂ, CAUT SUFLET PENTRU SUFLET. Plic la redacţie pentru Meri"
"Doresc CUNOŞTINŢĂ CU O DOAMNĂ DEZAMĂGITĂ, între 28-37 ani, pentru prietenie/căsătorie. Rog seriozitate." - Concluzia: Când vrei să te căsătoreşti trebuie să fii dezamăgit; să fii fericit nu e bine.
"PLĂTESC O PERSOANĂ CARE SĂ MĂ ÎNSOARE" - Să te însoare sau cu care să te însori? Nu te faci înţeles, nici că eşti căutat.
"Tânăr , 32 ani, licenţiat în Teologie Ortodoxă Pastorală, CAUT DOMNIŞOARĂ EVLAVIOASĂ, CUMINTE, CU FRICĂ DE DUMNEZEU, pentru prietenie în vederea căsătoriei. " - Se pare că cineva are nevoie urgent de o parohie sau credinţa l-a împins până a lăsa anunţ în ziar pentru a-şi întâlni marea dragoste.
"Tânăr 26 de ani ofer plăceri doamnelor până în 30 de ani" - I-auzi!
"Tânăr CĂSĂTORIT CAUT DOAMNĂ pentru o RELAŢIE BAZATĂ PE RESPECT ŞI SERIOZITATE. Tel ...... până la ora 18" - Relaţie extra conjugală bazată pe respect şi seriozitate eu n-am mai întâlnit, dar se pare că totul e posibil. Amatoarelor care sună după ora 18 nu le poate răspunde pentru că dă de banuit soţiei.
"Tânăr 29 de ani, ofer PLĂCERI DOAMNELOR PÂNĂ LA 50 de ani." - Nu-i cam tânără la 50? Eu zic să măreşti un pic limita de vârstă, pentru mai multe doritoare.
"Domn discret, dispus la orice fantezii sexuale, pentru doamne, domnişoare la domiciliul acestora" - Băiat de vis!
Pe mine chiar m-au distrat, dar mi-au dat şi de gândit puţin. Cei interesaţi de vreunul din anunţuri pot lăsa mesaj pentru a primi numărul de telefon al doamnei/domnului de care sunt interesaţi. Primesc răspuns doar cei care mi-au înţeles ironia.
duminică, 12 septembrie 2010
Ultima zi de vacanţă
În cofetăria-cafenea unde am fost, chelneriţele stăteau degeaba, se uitau pe Acasă TV la o "telenovea" la plasma agăţată de perete, iar şoferii de pe stradă aveau chef de distracţie: unii claxonau aiurea, alţii făceau cu mâna, unii chiar ne salutau pe bune.
Bunădispoziţia era peste tot deşi oamenii nu aveau nimic de făcut. Tocmai asta mi-a plăcut.
Vă doresc un an şcolar plin(nu la modul dificil), dar cu situaţii palpitante ca să nu aveţi timp sa vă plictisiţi, cu profesori indulgenţi, cu colegi noi draguţi, cu note mari şi luate pe merit, cu acumulat de informaţii importante pentru orice om cu pretenţii, cu multă fericire şi cu mult entuziasm. La fel îmi doresc şi mie. Să aveţi o primă zi de şcoală impecabilă, însorită, fără bătături de la balerini/pantofi, fără dresuri rupte(pentru fete), minunată, şi poate ne vedem mâine.
marți, 31 august 2010
Când am încetat oare să mai fim copii?
Când am încetat oare să mai fim copii? Când s-a produs schimbarea şi cum?
Nu, nu vreau să fie nimic filozofic, plictisitor, de abureală. O să fie doar adevărul. Mergeam astăzi în autobuz destul de supărată, încruntată, îngândurată, frământandu-mă cu privire la problemele pe care le are o grămadă de lume. Mă uitam în direcţia geamului, dar nu afară, privirea mi se oprise pe un strop de ploaie şi mă uitam în gol. Şi mă gândeam şi mă amăram singură, fără să ajung la vreo soluţie.
Lângă mine se aşezase un bebeluş frumuşel, grăsut, vesel, dar eu nici măcar nu-l observasem. Săracul, simţind nevoie să-mi capteze atenţia(mi-am dat seama că se uita numai la mine) începuse să gângurească şi să ţipe până mi-am întors spre el privirea scârbită. Şi m-am lovit de ochii lui mari, negri, luminoşi, entuziaşti şi uşor speriaţi când m-am uitat urât la el.
În secunda aceea s-a întâmplat, în secunda aceea mi-am dat seama de schimbarea produsă, totul a fost ca o reflexie. A venit, m-a lovit şi m-a lăsat mai dezamăgită decât mă găsise. Am fost cu toţii mici, frumoşi şi veseli, fără să ştim de pragurile vieţii şi de problemele ei. Am putea la fel şi acum. Doar că uităm să mai fim copii, uităm să fim fericiţi şi feriţi de îngrijorări. Spunem că e vina societăţii, dar de fapt nu e şi vina noatră, nu se potriveşte zicala:”Cum îţi aşterni aşa dormi”?
I-am zâmbit, uitând pentru o clipă că sunt supărată, iar el mi-a zâmbit şi mai vesel, râzând cu toată fiinţa. Şi am râs şi eu, râdea şi el. Şi-am râs împreună. Şi râdeam fără să ştim de ce, dar uitasem de toate şi eram fericiţi amândoi. Şi-am fost la fel ca el, chiar dacă doar pentru două minute. Am fost copil din nou.
De când am încetat să mai fim copii? Şi de ce? Şi cum am putea opri procesul de creştere? Dar măcar putem? Dacă putem, atunci hai să ne alăturăm şi să ne salvăm cu toţii! Să fim copii pentru totdeauna, să fim feriţi de probleme, să fim lipsiţi de griji, să fim fericiţi cu adevărat…luni, 5 iulie 2010
Bacalaureat 2010
Oficial bacul s-a încheiat, rezultatele s-au afişat, cei mai mulţi sunt bucuroşi, unii sunt nemulţumiţi, alţii chiar au şi plâns pentru că au picat.
Ceea ce m-a uimit foarte tare este că deşi cei mai mulţi s-au plâns de ceea ce-au facut la matematică, la mine în liceu s-au luat multe note de 10 curat şi 7 medii/rezultate finale au fost de 10. Foarte puţini au avut rezultate finale sub 7, cel mai mic fiind de 7,11.
Un singur lucru nu-mi place şi nici nu e în folosul nostru, al liceenilor: metodele de evaluare ale bacalaureatului se schimbă de la an la an, încât aproape nici nu avem idee ce va fi când vom da noi bacul; de aceea, ministrul educaţiei ar trebui să facă ceva în această prinvinţă şi să nu ne mai lase nelămuriţi, confuzi, încurcaţi.
Vara trece, trece, trece aşa că bucuraţi-vă cât mai mult de ea!