Se afișează postările cu eticheta filme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta filme. Afișați toate postările

vineri, 17 decembrie 2010

Christmas is coming

Îmi miroase a sărbători. Este o atmosferă atât de plăcută: bradul împodobit, portocale, bomboane, ciocolată, colindele alea aşa frumoase în engleză, zăpadă peste tot, bătaie cu bulgări, distracţie la şcoală, lumea mereu bine-dispusă. Parcă ar fi raiul pe pământ.

Nu ar fi frumos să fie ala tot timpul? Aş putea suporta chiar şi frigul, ninsoare continuă, chiar şi gheaţa care mă face mereu să alunec, şi bulgării pe care mi-i iau în faţă!

Că tot e aproape vacanţă vă puteţi începe programul de filme, fie cu specific de Crăciun, fie filme siropoase, romantice, comedii, numai să intraţi şi mai tare în atmosfera sfârşitului de decembrie sau să vă numiţi că "întreprindeţi" ceva.

vineri, 29 octombrie 2010

Ca de weekend

Zilele de vineri întotdeauna vin cu ceva bun: începând cu Dansez pentru tine(pentru fani), majoratele şi restul petrecerilor din weekend, shopping(pentru fete), ieşiri în oraş, văzut minim un film, arzând-o aiurea şi până la temele pe care le facem duminică seara.

Vinerea asta e una friguroasă, dar însorită. Pentru mine este o zi tare frumoasă şi nu e aşa doar pentru că am luat 10 la un test, deşi greşisem considerabil şi mă resemnasem la ideea unei note ceva mai mici(7-8). Nu doar datorită timpului petrecut cu una dintre cele mai bune prietene în Mall, nici mersului de una singură pe stradă simţind frigul, dar străduindu.mă să ţin ochii deschişi datorită soarelui; un lucru neimportant a făcut-o să fie printre cele mai bune zile ale mele.

Îngheţasem de frig în staţia autobuzului şi mă durea spatele de la geanta-ghiozdan incredibil de grea, iar când m-am urcat în maxi-taxi eram zâmbitoare şi-mi venea să-i mulţumesc lui Dumnezeu cu toată puterile care-mi mai rămăseseră. Aşteptam restul de la ultimii mei bani(mă mir cum îi păstrasem şi pe-aştia) şi mi-am aruncat privirea pe bordul maşinii. Şi ce să văd? O minunăţie compusă din cutii de prăjituri apetisante, jeleuri şi bomboane. Mă simţeam ca un copil care nu-şi mai ia ochii de la vitrina unui magazin de dulciuri. Şoferul, foarte drăguţ, mi se adresează: serviţi o prăjitură, domnişoară. Dar ce mi-a trecut mie prin cap, că m-am decis că nu iau... Mi-era jenă oarecum şi mă şi mustra conştiinţa că mănânc prea multe dulciuri, care se cam depun. Am spus ceva gen: Mulţumesc frumos, dar azi am mâncat deja prea multe dulciuri. La mulţi ani dacă e ziua dumneavoastră.

Mi-a mulţumit pentru urare, iar eu m-am dus şi m-am aşezat. Mi s-a părut tare frumos gestul lui. Cum ar fi să ne împărţim cu toţii ziua de naştere cu tot restul lumii, chiar şi cu străinii? Ne-ar transforma în nişte oameni mai binevoitori, mai amabili, mai buni. Şi nu e doar de dragul de a zice, dar mi-a plăcut mult întâmplarea sau ideea.

Am o zi excelentă, care încă nu s-a sfârşit, deci mai am timp să mă bucur de ea!


vineri, 8 octombrie 2010

Frig. Prea frig.

Temperaturile de afară au fost în această săptămână sub 10 grade, iar trecerea de la cald la foarte frig a fost neaşteptată şi bruscă.

Am tremurat toată săptămâna, răceala încă-mi persistă, fusta de la uniformă mi-a fost fluturată de vânt, am stat cu geaca pe mine şi cu eşarfa la gât în clasă(alături din mulţi dintre colegii mei), iar pe stradă am alergat la propriu ca să ajung cât mai repede acasă, la căldură.

Am stat şi mi-am stors creierii şi nu am înţeles de ce ne ţin să îngheţăm la şcoală. Mi s-a spus că au nu ştiu ce defecţiune. Păi nu mai bine ne dădeau nouă o mini-vacanţă să stăm liniştiţi, la căldură la casele noastre? Sunteţi de acord cu mine? Pai, mie mi s-a urât să ajung degerată acasă şi să-mi ia jumătate de oră ca să îmi revin. Să nu mai spun de mâinile mele care sunt reci în permanenţă...

S-a întâmplat totul de parcă frigul ne-a luat nu numai căldura trupului, ci şi entuziasmul, buna-dispoziţie, fericire, simţul umorului, e ca şi cum s-a terminat cea mai bună parte a vieţii noastre. Asta e cu adevărat trist. Asta nu se poate încălzi o dată cu venitul acasă, cu statul aproape de calorifer, cu vizionatul de filme, sau cu o ciocolată caldă. Pur şi simplu nu...

luni, 5 iulie 2010

Cât poate suporta un om ploaia?

Îmi plăcea tare mult când ploua pentru că tânjeam după statul în casă când afară plouă timp de zile întregi şi pare că nu se mai opreşte. În astfel de zile tot ce poţi să faci este să bei o ciocoladă caldă sau un ceai, să citeşti şi să vezi cât mai multe filme. 

(english summer)

Dar mi-a ajuns. M-am săturat de stat în casă săptămâni întregi, de coduri galbene sau portocalii care se prelungesc de la o zi la alta,  de amânat plecări, de inundaţii, de văzut la ştiri numai oameni pe care Dumnezeu pare că i-a uitat. 

(let it rain)

Vă anunţ că aversele de ploaie nu  ne vor lăsa în pace nici zilele viitoare, deşi cu toţii ne-am dori să scăpăm de ele cât mai repede.