Letargie de ianuarie

Primul post pe 2011. Unul prost, chior, sec. Să vedem cât mai continui aşa, dacă mai continui.

După revelion s-a instalat liniştea. Începând cu dimineaţa de 1 ianuarie, tot oraşul doarme. Toţi resimţim o stare de apatie, de somnolenţă continuă, de lipsă de energie. Încep grijile, începe stresul, începe şcoala.

Ce am putea să facem? Singura soluţie ar fi să dormim şi să ne simţim bine cât de mult mai putem, să ne trezim mâine dimineaţă voioşi, optimişti, ca şi cum am pleca într-o excursie cu colegii, prietenii. Vizităm o şcoală. Asistăm la orele de curs, luăm cunoştinţă cu profesorii, nici nu suntem noi elevii, nici nu o să fim ascultaţi şi nici nu o să ni se pună note.
Nu, o să fie doar o vacanţă în continuarea vacanţei de sărbători.

Nu garantez că o să reuşim, dar putem să încercăm.

Despre prăjiturile vecinei mele

Crăciunul a venit, m-a plictisit, a trecut. Acum, vecinii mei fac pregătiri intense pentru seara de revelion. Care mai de care îşi şterge geamurile, scutură covoarele, face cumpărături, se apucă de gătit.

Vecina mea de la parter ştie să facă un singur tip de prăjituri- nişte guguloaie cu cacao, cu o vişina la mijloc, date prin nucă de cocos. De 8 ani, îmi trimite în fiecare an, între Crăciun şi Revelion, prăjiturile la care ea e specialistă.

Ciudat este că, deşi de fiecare dată când văd prăjiturile încep să râd, le mănânc. Poate, doar pentru că le primesc o dată pe an, sau pentru că m-aş simţi prost să le arunc, mai ales că nu sunt rele la gust.

Până una alta, vacanţa se cam scurge, parcă nimic nu mă mulţumeşte îndeajuns, iar trecerea timpului nu face decât să înrăutăţească lucrurile.
Încep pe zi ce trece să-mi dau seama că eu şi blogging-ul o luăm pe căi diferite. Parcă nu mai e ce era, parcă cheful mi s-a dus, parcă nu mai am nicio fărâmă de talent. Sau poate doar nu mai am subiecte, poate sunt pretenţioasă eu şi nimic nu mi se mai pare că merită spus, poate încep doar să am o viaţă liniştită, fără evenimente sau efecte speciale.

Seara de Ajun

Lumea se pregăteşte în disperare pentru Crăciun şi-l aşteaptă cu atâta ardoare încât mă cuprinde sentimentul de vinovăţie că eu nu mă implic, că parcă nici nu ştiu că mâine e 25 decembrie.
Care cu cârnaţi, care cu decoraţiuni cu Moş Crăciun, numai eu stau şi ma uit la alţii.

De la Moş Crăciun îmi doresc multe: să mă facă să nu mai regret lucruri pe care le fac, să mă ajute să devin mai puternică decât sunt, mai impunătoare în anumite privinţe, mai înţelegătoare în unele situaţii, să mă plictisesc mai greu, să mă hotărăsc şi eu odată în privinţa carierei pe care o voi urma, iar în rest să mă păstreze aşa cum sunt.
Vreau să-i mulţumesc moşului pentru cadourile pe care ştiu deja că le-am primit şi care chiar au reuşit să mă bucure.

Până una alta, vă doresc "Crăciun fericit!"

Pregătiri de sărbători pentru vecinii mei

Vecinii mei s-au trezit la viaţă. Nu ştiu dacă spiritul Crăciunului e cel care a făcut să se întâmple asta, dar cert e că schimbarea situaţiei nu îmi foarte convine.

Ieri încercam să dorm. Unul din vecinii mei s-a apucat să-şi proporţioneze porcul cu un topor, că altceva nu poate pune românul, bineînteles, pe masa de Crăciun. Se auzea toporul lovind cu brutalitate şi furie oasele porcului. Simţeam că începe să mă proporţioneze pe mine, că a terminat deja cu bietul animal. După un timp a încetat.

Slavă cerului, încetase! Brusc eram iar adâncită prin portocaliul pernelor mele, probabil aveam şi un zambet radiant pe faţă. Apoi a început să se audă: Shontelle-Impossible. Iubisem melodia asta, apoi mă plictisisem de ea, cum fac cu orice lucru care îmi trece prin viaţă. Acum melodia era cântată cu disperare de vecina mea de deasupra, studentă la Medicină. Nu întelegeam, pur şi simplu nu întelegeam. De ce trebuia să behăie, să ţopăie, să facă un concert puternic în mijlocul după-amiazei? De ce atât de tare? De ce trebuia să se audă până în dormitorul meu, de ce nu mă lăsa să dorm? Pusese melodia pe Repeat, iar ea cânta încontinuu. Obosisem să-mi mai ţin una din mâini pe una din urechi, iar cu cealaltă ureche să mă împing şi mai mult în pernă. Obosisem să mă rog să tacă odată! Când, s-a întamplat! Melodia s-a terminat, imposibilul s-a produs, iar ea, vecina mea s-a oprit din cântat.

Era linişte din nou. Aveam din nou acel zâmbet tâmp pe faţă. Şi aşa am şi adormit.

Christmas is coming

Îmi miroase a sărbători. Este o atmosferă atât de plăcută: bradul împodobit, portocale, bomboane, ciocolată, colindele alea aşa frumoase în engleză, zăpadă peste tot, bătaie cu bulgări, distracţie la şcoală, lumea mereu bine-dispusă. Parcă ar fi raiul pe pământ.

Nu ar fi frumos să fie ala tot timpul? Aş putea suporta chiar şi frigul, ninsoare continuă, chiar şi gheaţa care mă face mereu să alunec, şi bulgării pe care mi-i iau în faţă!

Că tot e aproape vacanţă vă puteţi începe programul de filme, fie cu specific de Crăciun, fie filme siropoase, romantice, comedii, numai să intraţi şi mai tare în atmosfera sfârşitului de decembrie sau să vă numiţi că "întreprindeţi" ceva.

Moş Crăciun există sau Despre cum l-am găsit eu pe Moşul

Aţi fost minţiţi cu toţii că Moş Crăciun nu există, că părinţii sunt cei care vă fac daruri. Există! L-am găsit eu!

Este tinerel, mărunţel şi este şofer pe maxi-taxi. Mergeam în fiecare zi la şcoală cu Moşul, iar eu nu ştiam.

Ieri dimineaţă m-am urcat plictisită, bosumflată în maxi-taxi(era numai beteală peste tot), iar Moşul(şoferul cu o căciulă de Crăciuniţă) mi-a schimbat ziua. M-a întâmpinat cu un "Ho ho ho" voios şi m-a făcut să râd bună parte din drum.

În dimineaţa asta eram în întârziere şi am fost mulţumită când am văzut că maxi-taxiul "Caleaşcă a lui Moş Crăciun" nu plecase încă. M-am adresat şoferului cam în următorul fel:" Ah, credeam că l-am pierdut pe Moşu", la care el îmi răspunde:"Cum să-l pierzi pe Moş Crăciun? E imposibil să-l pierzi. Ia de la Moşu..." şi-mi dă în mână o dată cu restul şi biletul şi o bomboană.
Nu, nu i-am spus nicio poezie în schimbul boamboanei, doar i-am mulţumit şi m-am aşezat frumos la locul meu, ca la o serbare când fiecare se duce la locul său fericit că şi-a spus rolul fără să se încurce, iar Moş Crăciun i-a oferit ceva în dar.

Deci, dragilor, anul acesta nu aveţi de ce să vă faceţi griji, Moşul o să ajungă cu siguranţă la toată lumea, doar v-am spus că e tinerel şi voios tare. Dacă aveţi nevoie de pile la el, sau vă doriţi un cadou mai consistent, apelaţi la mine pentru că se pare că Moşul mă simpatizează.