Aurolacii în România

Individul din poze stă pe 35 de grade Celsius îmbrăcat ca de toamnă, şi cu gluga în cap. E la cerşit şi, paradoxal, lumea chiar îi dă de mâncare. Are plasele pline, dar trecând pe lângă el am văzut că avea mâncare şi în sân.
Oameni buni, nu le mai daţi bani sau de mâncare celor care par perfect sănătoşi(sigur că cei mai mulţi au probleme cu capul, dar sunt apţi de muncă) pentru că nu faceţi decât să încurajaţi cerşitul, iar astfel n-o să-i mai vedeţi vreodată la muncă pe aceşti indivizi, ba chiar o să avem străzile pline de aurolaci.

Mirosul de mâncare de la mine din casa vine de afara!

M-am săturat să mă trezesc în dimineţile de vară simţind un  miros puternic de mâncare la mine în casă, dar să nu fie de la mine, să intre pe geam. Dacă până acum mirosea a tocăniţă, vinete, varză şi chestii după care nu mă dau în vânt, azi dimineaţă m-am trezit îmbiată de o aromă minunată de cartofi prăjiţi, mâncare pe care tot evit să o consum, dar care mă ispiteşte. Slavă cerului că a dispărut în jumătate de oră...

Şi ce e de făcut? Să stau dimineţile de vară cu geamurile închise? Imposibil! Eventual o să mă duc la vecina să o rog să nu mai gătească aşa de mult că eu n-am de gând să mă îngraş din cauza ei.