Peste tot unde merg dau numai de oameni care habar n-au sa vorbeasca limba romana: oameni care spun ” deşte”, ” compod” , “foină” si multe altele.
La mine la curte( la tara) am un vecin de vreo 60 de ani, un betiv care traieste intr-o cocioaba, care n-are familie si umbla mai mereu jegos, dar care ma uimeste de fiecare data cand vorbesc cu el.
Poti sa-l intrebi orice din istorie, din geografie si-ti raspunde perfect corect. Sunt momente cand spune usor intristat: ” Stiam mai multe, dar am uitat” . Iar omul asta, Jan sau Jaga( cum imi place mie sa-i spun) citeste mai mult decat citesc eu. Ori de cate ori ma vede cu o carte imi mana ma roaga sa i-o imprumut si lui dupa ce o termin ca s-a plictiseste si nu mai are nimic de citit. Unele carti le-a citit de cel putin 3 ori in toata viata lui, si tot le mai citeste cu placere.
Cateodata imi povesteste despre winnetou, sau despre cum l-au luat pe el fortat la scoala in timp ce se dadea ” cu curul pe matca” si toate prostiile pe care le facea de intra in belele cu vecinii.
Omul asta nu a uitat niciun nume din nicio carte si ti le poate povesti oricand. Dar se pare ca nu a avut noroc in viata. Din cate spune el a fost meteorolog timp de vreo 12 ani, iar cand a fost concediat si-a capatat niste vicii care nu l-au mai lasat sa traiasca decent. Singura bucurie pe care o are e citirea unei carti bune, fiindca imaginatia il hraneste. Pensie nu are. Nu are niciun fel de venit inafara de ajutorul social pe care-l primeste la Craciun, la Paste si de alte cateva ori pe an. Daca mananca o data pe zi e cel mai multumit om, iar daca mai gaseste si un lemn pe drum sa faca focul e si mai bine.
Am scris acest post pentru ca Jan e un om care m-a marcat. Daca exista posibilitatea sa ajungem la fel? Daca invatam, dar nu avem niciun dram de noroc? Lectura chiar poate fi motivul pentru care sa traiesti?
Ah... trebuia sa mai continui. O lectura buna intrece orice, absolut orice. Batranul de care zici tu dovedeste multa pasiune pentru citit, poate prea multa. Sa fi meteorolog 12 ani si apoi sa nu ai pensie si sa traiesti doar din ajutorul de la stat, care si acesta e numai de sarbatori ma socheaza. Si sa mananci doar cel mult odata pe zi e chiar tulburator. Nu stiu cum rezista, poate doar imaginatia e cea care ii mai da putere. Trebuie sa fie cu adevarat foarte greu si dificil sa-si duca viata in continuare, fara familie, fara bani, fara nimic aproape. Totusi un tovaras bun cu care sa vorbeasca precum tu, Stiva sau o lectura buna sunt cele care ii mai diminueaza din suferinta, ii mai dau speranta.
RăspundețiȘtergere