Wanna know

Ce-i cu atâţia chinezi/coreeni sau ce-or fi la noi în ţară? Nu că aş fi rasistă sau că m-ar deranja în mod deosebit, dar stau într-un orăşel potrivit ca mărime al României şi nu înţeleg cum au ajuns şi aici? Să ajungă e puţin spus, dar să vândă şi într-un magazin obişnuit?

Ieri umblam pe stradă cu prietena B. când am văzut eu o bluză superbă în vitrina unui magazin. Şi bineînţeles, trebuia să mă duc să o văd. Intru eu în magazin, mă uit disperată după bluza respectivă şi n-am gasit-o. Mă duc la vânzătoare(era o chinezoaică) şi încep să-i turui: aveţi o bluză expusă, cu bretele vişinii, bla, bla, bla, unde aş putea s-o găsesc ca să o văd mai bine; nu mai ştiu ce i-am mai zis că mi-am dat seama în scurt timp că  se uită  crucită la mine. Încearcă ea să zică ceva pe româneşte, se vede pe faţa ei cât se străduia şi am înteles doar un "Ce?", cu un accent total atipic.

Man, cum să-ţi pui o vânzătoare chinezoaică dacă nici nu ştie să vorbească română?

Am început să râd, prietena B. cred că râdea şi ea, iar chinezoaica se uita frumos şi zâmbea. Întotdeauna am crezut despre ele că sunt femei urâte. Asta mi se părea chiar draguţă.

Bineînţeles c-am plecat din magazin aşa cum am şi intrat.

I know.

Da, n-am mai postat nimic. Şi ce, parcă ar conta... În ultimul timp ori am zile prea bune încât nu-mi stă mintea la blog, ori am zile naşpa rău în care n-am chef de nimic. În ultima situaţie sunt şi astăzi, dar totuşi postez despre lenea şi necheful meu.

Şi aşa mult aş vrea să nu fiu nevoită să merg la şcoală, să nu-i văd faţa "adoratei" mele profesoare şi să nu m-asculte la materia mea "preferată", dar uite că nu se poate. Şi ce să faci dacă nu se poate? Simplu: dai piept în piept cu inamicul. Prin urmare, cel mai bun lucru ar fi să merg la şcoală şi să iau odată nota aia amărâtă care-mi va hotărî media, indiferent dacă va fi 3 sau 6( că de mai mult n-am eu faţă- asta gândeşte "iubita" mea profesoară)

Singurul lucru care mă mulţumeşte este că vine vara. De fapt, nu vine, a venit. Şi ce poate să fie mai frumos decât 3 luni de vacanţă în care să-ţi faci de cap şi să n-ai nicio grijă? Yeap, nimic.

Summer is calling my name. Abia aştept!

Fin

Învăţăm în fiecare zi că nu se merită. Să investeşti. Am investit de sute de ori şi de fiecare dată mi-am pierdut " banii". Astăzi îmi ajunge. Astăzi spun punct şi de la capăt, cu o altă atitudine, cu un alt tip de comportament. 

" I want my money back"

Se recomandă Lenka-The show . 

Bolboci

Am aşteptat entuziasmată plecarea la Bolboci încât nu mi-a mai stat gândul la nimic altceva. Pentru cine nu ştie, Bolboci este în Munţii Bucegi, pe valea Ialomiţei, este un lac de acumulare după ce mergi aproximativ 30 de km de drum forestier, de munte.

A meritat şi aşteptarea şi chinul pe drum. Condiţiile cabanei au fost ireproşabile, dar pe lângă asta am avut şi ce vedea. Am avut parte de bataie cu zăpada în luna mai, nişte peripeţii în peştera Ialomiţei, am tremurat pe 3 grade la pescuit, am facut primul meu traseu pe munte- 14 km pe jos până pe vârful Zănoaga(unde şi-au filmat videoclipurile Morandi şi Trei Sud Est, aşa ne-a zis tanti Puya, nu e nimic sigur), am luptat cu frica pentru urşi, cu niţică ploaie care ne-a prins pe munte, am alergat să vedem caprele negre la cariera de piatră, dar am rămas cu ochii în soare, iar răsăritul pe baraj a fost minunat.

M-am deconectat şi am ajuns acasă complet în formă şi încântată. Păcat că am avut teză şi a trebuit să mă întorc( am ajuns cu o oră înainte;chiar nu am învăţat nici măcar o frază), aş mai fi stat, pentru că de munte nu te poţi sătura.

Cineva mi-a spus ieri în timp ce urcam pe vârful muntelui că nu e greu să urci pe munte nici când eşti obosit. Cel mai greu e să începi să iubeşti muntele, pentru că atunci n-ar mai putea să lipsească din viaţa ta. Iar eu cred că are perfectă dreptate şi undeva în sufletul meu am început să-l iubesc.

*pozele imi apartin

1 mai

Anul acesta mai mult ca oricând am văzut că se face mare caz pe seama acestei date. Se fac pregătiri cu o lună înainte pentru cei care pleacă la mare, cu vreo 2 săptămâni pentru cei care pleacă la grătar, alţii pleacă la munte, iar alţii stau acasă. 

Fac parte din ultima categorie, dar totuşi o să merg spre seară la o mini-petrecere cu aceeaşi temă. 

1 mai e peste tot: în reclamele de la televizor, buletinele meteo, statusuri pe messenger, discuţiile oamenilor de pe stradă, în replicile de conversaţie cu medicul meu stomatolog, zi liberă în an. Păcat că de data asta a picat sâmbăta.

Nu ştiu cum se face, dar eu până acum câţiva ani nu ştiam de 1mai( A nu se înţelege greşit: ştiam că e o dată în calendar, dar nu o băgam în seamă). Ori eram eu prea aeriană, ori nu avea aceleaşi semnificaţii şi importanţă.

Orice aţi face azi, eu vă urez distracţie maximă. >:D<