Astăzi mi-am dat seama că părinţii chiar ne iubesc necondiţionat. Până acum credeam că e doar un clişeu. Nu, e adevărat. Poţi să ai 40 de ani, dar mama ta tot va fi îngrijorată dacă va afla că ai răcit.
Eu n-am fost tocmai un copil perfect sănătos, dar nici mari probleme n-am avut. Dar de fiecare dată când păţesc ceva mama se simte mai rău decât mine. Azi, pentru că observat ceva ciudat la mine, a exagerat gravitatea situaţiei şi a m-a trimis imediat să mă îmbrac să mergem la medic. Şi de mânuţă, mama m-a ţinut până în faţa medicului. Mi-am amintit că la fel făcea şi când eram mică. Bineînteles că nu era prea grav, dar a fost bine că m-am dus.
Tot azi m-am mai gândit eu că sunt norocoasă că am părinţii pe care îi am, pentru că alţii au părinţi doar cu numele. Alţii primesc bani şi atât. Poate eu n-am avut tot timpul câţi bani aş fi vrut, dar am avut parte de altceva mult mai valoros: afecţiune. Tot timpul am ştiut că ai mei mă iubesc. Şi atunci când mă ceartă o fac tot din cauza asta. Dar mulţi dintre noi nu apreciem asta şi de cele mai multe ori le aruncăm vorbe grele, care îi rănesc. Dar părinţii noştri mereu ne iartă. Astăzi îmi dau seama cât de greu e să fii părinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu