joi, 30 iunie 2011

Stâna din spatele blocului

De la “Cai în parcul de joacă”( postul meu de anul trecut) la “Stâna din spatele blocului” este un pas mare.

Cum am ajuns la titlul acesta? Simplu: nişte oameni lipsiţi de creier, dar doritori să scoată bani din ceva au decis că nu e nimic ne-la-locul lui dacă întemeiază o stână de oi în oraş. Ce-i drept mă desparte un singur bloc de câmp, dar de la asta şi până la a avea oi care sunt aduse la păşunat in faţa ferestrei mele este ceva.

De câteva săptamâni mă deranja mirosul- miros de bălegar, de vaci, cum spuneam la început, miros ce devine din ce în ce mai înţepat când plouă sau când bate vântul, un miros insuportabil oricum, ce te obligă să-ţi ţii ferestrele închise deşi este vară.

Săptămâna trecută am aflat că mirosul provine de la o stână- stână amplasată la 50 m de oraş( şi mai ridicăm pretenţii de civilizaţie şi că suntem la nivelul Uniunii Europene) pentru că, nu-i aşa, s-au gandit ei că nu deranjeaza pe nimeni, sau mai bine zis că suntem prea proşti ca să luăm vreun strop de atitudine, ceea ce s-a şi întâmplat.

Astăzi deja nimic nu m-a mirat când am deschis fereastra şi m-a izbit mirosul oribil, dar în secunda doi am auzit clopote, câini latrând, mugete de animale, agitaţie… De fapt nu era mare lucru, doar zeci de animale păscând graţios cu talăngile atârnându-le de gât, unele din ele chiar pe asfalt, vreo 2-3 ciobani stând printre ele, câţiva câini ciobăneşti însărcinaţi cu paza oilor lătrau uimiţi de “marea civilizaţie”; totul se desfăşura ca şi cum ar fi fost normal să se întâmple, iar oile se simţeau în mediul lor. Animale de-a dreptul! Şi bietele oi şi deţinătorii stânei si cei care au aprobat construirea ei.

Pentru a vă convinge, priviţi pozele:



Sper totuşi ca lucrurile să nu rămână aşa.

Un comentariu: