luni, 16 august 2010

Ciudăţenii în tren

Îmi place la nebunie să merg cu trenul, dar după 2 ore de stat degeaba mă plictisesc. M-am plictisit şi de data aceasta, deşi am avut companii inedite.

În faţa mea stătea o femeie cu copilul ei de vreo 7-8 ani, o fetiţă cu probleme mintale, al cărei chip pot să jur că era rupt din filmele de groază (N-ar fi o idee rea să i se propună un rol) şi care sufla zgomotos într-o hârtie de acadea, pe care o propulsa în aer, iar ea săraca ţipa entuziasmată ca zboară, apoi vorbea singură, apoi îşi sugea degetele.

În stânga mea stătea o altă femeie, părea o doamnă la început, apoi mi-am dat seama că n-avea mai mult de 25 de ani, era un fel de fată bătrână care citea o carte dubioasă, în paginile căreia mi-am aruncat şi eu privirea. Pe spatele cărţii spunea că te ajută cum să parcurgi cu succes cele 5 etape ale unei relaţii: atracţia, nesiguranţa, exclusivitatea, intimitatea şi logodna. Am reţinut următoarele titluri de capitole din carte:"Pasiunea bărbatului", "Când femeile sunt atrase de bărbaţi nepotriviţi", "Bărbaţii simt mai întâi atracţia", şi mă abţineam să nu râd de biata fată. Adica, totuşi, cât de neiniţiat să fii să citeşti o asemenea carte, scrisa de un anume Dr. ...(nu mai ştiu cum)? 

Mai în dreapta stătea o studentă(cred) care citea "Amurg", dar la ea n-am găsit nimic interesant.

Tot în dreapta, stătea un tip respectabil, cu destule tatuaje, dar discrete(bineînţeles că am reuşit să văd măcar 5 în cele 3 ore), care citea reviste internaţionale despre tatuaje şi piercinguri. Îmi mai aruncam şi eu privirea în revista lui(trăiască ochelarii de soare care îţi ascund ochii) şi chiar era genial tipul. La sfârşit, când am coborât în gară, pentru că se defectase butonul de la uşă, iar eu nu aveam forţa necesară încât să trag de uşă, el a venit şi m-a ajutat, i-am aruncat doar un "Merci" şi am coborât grăbită. 

Pe boşorogii fandosiţi din spatele meu i-am ignorat complet.

Cam asta a fost pe drumul spre întoarcere, la dus am stat între babe şi nimic n-a fost interesant, nici chiar cum dormea una din  ele cu gura deschisă.

4 comentarii:

  1. Cum Dumnezeu ai reusit sa ii nimeresti pe aproape toti anormali =)?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Locke: Nu stiu cum, dar am reusit:)) Daca ar fi fost normali m-as fi plictisit si mai tare:D
    Cred ca te-am mai intrebat o data si nu mi-ai raspuns: noi doi ne cunoastem? ca am impresia ca suntem din acelasi liceu

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Locke: asa am auzit si eu, dar nu ne stim dupa aspectul fizic. Eh, cine stie, poate o sa facem cunostinta vreodata.

    RăspundețiȘtergere