Temperaturile de afară au fost în această săptămână sub 10 grade, iar trecerea de la cald la foarte frig a fost neaşteptată şi bruscă.
Am tremurat toată săptămâna, răceala încă-mi persistă, fusta de la uniformă mi-a fost fluturată de vânt, am stat cu geaca pe mine şi cu eşarfa la gât în clasă(alături din mulţi dintre colegii mei), iar pe stradă am alergat la propriu ca să ajung cât mai repede acasă, la căldură.
Am stat şi mi-am stors creierii şi nu am înţeles de ce ne ţin să îngheţăm la şcoală. Mi s-a spus că au nu ştiu ce defecţiune. Păi nu mai bine ne dădeau nouă o mini-vacanţă să stăm liniştiţi, la căldură la casele noastre? Sunteţi de acord cu mine? Pai, mie mi s-a urât să ajung degerată acasă şi să-mi ia jumătate de oră ca să îmi revin. Să nu mai spun de mâinile mele care sunt reci în permanenţă...
S-a întâmplat totul de parcă frigul ne-a luat nu numai căldura trupului, ci şi entuziasmul, buna-dispoziţie, fericire, simţul umorului, e ca şi cum s-a terminat cea mai bună parte a vieţii noastre. Asta e cu adevărat trist. Asta nu se poate încălzi o dată cu venitul acasă, cu statul aproape de calorifer, cu vizionatul de filme, sau cu o ciocolată caldă. Pur şi simplu nu...
Hmm.. eu zic ca entuziasmul, buna-dispozitie, fericirea si restul ne-au fost luate de altceva, nu neaparat de venirea frigului. Zic eu.
RăspundețiȘtergereMai bine o mini-vacanta decat degerarea pe care ai tras-o :)) Of, frigul asta e si deprimant, vorba ta. Lasa, capul sus, zilele bune vin si ele, vara s-a dus iar asta e foarte clar, insa nu si iarna, poate iti place mai mult atunci decat acum - toamna. Insanatosire grabnica oricum ;) si ai grija de corpul tau...
RăspundețiȘtergere@ Nico: Asta cam asa e...
RăspundețiȘtergereinteresata de un schimb de link?
RăspundețiȘtergere