luni, 18 octombrie 2010

Acte de altruism in maxi-taxi

În ultimul timp suntem egoişti cu toţii şi nu, nu e datorită crizei. Societatea şi noi înşine ne-am făcut să devenim aşa. Am uitat şi de respect şi de acte de politeţe.

Astăzi m-am urcat în maxi-taxi de la şcoală spre casă şi s-a înnimerit în aşa fel încât nu am mai găsit loc liber pe scaun. Un băiat de la mine din liceu(i-am remarcat uniforma, nu că l-aş fi cunoscut), care se urcase şi el la aceeaşi staţie, dar găsise un scaun liber se întoarce spre mine şi mă întreabă dacă vreau să stau jos, în locul lui.

I-am zâmbit, i-am mulţumit frumos şi m-am aşezat că doar nu refuzam...

Eram oarecum şocată. Nu-mi oferise locul datorită frumuseţii mele "orbitoare", ci din respect pentru o fată/domnişoară şi ar fi făcut la fel pentru oricine altcineva. Nu mi se mai întâmplase asta demult şi nici eu nu-mi amintesc să mai fi oferit locul meu vreunei gravide sau bătrâne în ultimii ani. Nu pentru că n-ar mai exista gravide sau bătrâne care stau în picioare, ci pur şi simplu pentru că nu m-am simţit. Am devenit nesimţită mai pe româneşte. Şi nu numai eu, marea majoritate a lumii.

Ţie de când nu ţi-a mai oferit cineva locul lui pe scaun sau de când nu te-ai ridicat tu în picioare ca să se aşeze altcineva?(Nu vă pun întrebarea ca să-mi răspundeţi mie neapărat, ci mai ales vouă înşivă)

Un comentariu: