Condiţia umană a vecinilor mei

În general, aţi observat că am o problemă cu vecinii mei, sau poate au ei cu mine. Ultimile zile, de când cu bormaşina, a fost linişte. A fost de ajuns să moară unul din ei ca să se calmeze tot blocul.

Şi-or fi dat şi ei, oamenii, seamă că moartea nu iartă pe nimeni şi mai ales că nu favorizează pe nimeni. Unii au fost solidari cauzei, s-au unit, au ajutat familia mortului, restul s-au închis în casă, parcă fuseseră loviţi de ciumă, nu de o simplă moarte. Nu s-a făcut aşa mare tam-tam, l-au înmormântat creştineşte, iar acum toată lumea pare că a dispărut, parcă ar fi cu toţii plecaţi în vacanţă, nu am mai văzut sau auzit pe niciunul din vecinii mei în ultimile 2 zile, de când cu priveghiul mortului, zici că a murit întregul bloc.

Până una alta, din toată chestia asta am învăţat că trebuie să-mi tolerez vecinii, că nu se ştie când dau colţul atât ei, cât şi eu, şi e bine să ne despărţim "împăcaţi" unii cu ceilalţi şi măcar un "Bună ziua" aş putea să le arunc şi eu.

Atât am avut de zis, revin.