Despre vecinii mei cei alcoolici

În seara asta nu aveam de gând să scriu post nou, dar m-a luat lumea în primire: că ce-i cu mine, că eu la 2 zile trebuia să public ceva, că au chef de citit. Ca să-i mulţumesc o să vă povestesc ce-am păţit eu azi.

Sigur v-o amintiţi pe ţigăncuşa care îmi cerea un leu ziua în amiaza mare pe modelul: "fă, dă-mi un leu, că ştiu eu că ai bani". Astăzi am trecut iar pe lângă ea, însoţită de O. şi G. De data asta nu mi-a mai cerut bani, dar să nu credeţi că m-a ignorat. Îndemna câinele de lângă ea să mă "mănânce de pantofi", pe un ton copilăros, amuzant. Astăzi am râs şi mi-a plăcut de ea.

Mai târziu, ajunsă la ţară, n-am putut să intrăm în curte. Vecinul meu, Jan, bătrânul cult de 60 de ani, ajuns în situaţia foametei, ia băutură pe datorie şi se face criţă de câteva săptămâni încoace într-una. Stătea în mijlocul drumului, tăvălit pe jos, în faţa porţii noastre. Hai că ne-am dat jos din maşină şi ne-am dus la el.
"Hai mă, dă-te să intrăm în curte"
El n-avea nicio gară, se făcea că nu aude. Ajunsesem să ţip ca să audă. Intrasem la bănuiala c-ar fi mort. De fapt, era doar beat-mort. Scoate un mârâit într-un târziu, apoi un geamăt. Mama face mişto de el şi se oferă să-i aducă o pătură. El prinde gluma şi spune " Nu!". Se enervează ai mei, îl iau de mână şi îl dau într-o parte. Intrăm în curte, el se auzea bolborosind afară. Cu chiu cu vai îl duce tata până la poarta lui, 2 metri mai încolo. Îl bagă înăuntru, mai mult târâş. Bineînţeles că după ce a luat mâna de pe el, Jan a căzut. A început să jelească, să înjure dar nu se putea înţelege ce spune. L-am lăsat în pace cu o urmă de dezgust.

Probabil mâine dimineaţa se va trezi în curte. Încă nu e aşa frig afară să mă îngrijorez că o să îngheţe, iar dacă s-ar întâmpla asta şi-ar merita-o. Totuşi, se poate târâ până la uşă şi să ajungă în casă, unde o să fie aproape la fel de rece ca afară, pentru că nu are ce să bage pe foc.

Cum să te îmbeţi ca ultimul om? Cum să faci asta în fiecare zi? Cum să nu-ţi pese ce mănânci sau unde dormi? Mâine n-o să regrete nimic, o să-şi ceară scuze, dar o s-o ia de la capăt cu băutul.
Şi să-ţi fie milă când se plâng de foame?