În seara asta s-au întâlnit ai mei părinţi cu nişte foşti vecini la cumpărături. Bineînţeles, că ei, oameni civilizaţi fiind, i-au întrebat pe respectivii vecini ce mai fac, ce clasă le e copilul, întrebări pe care şi le adresează lumea după ani în care nu a mai vorbit.
Au primit următorul răspuns de la mama copilului: " Oana a noastră e clasa a 9a la liceul X(paradoxal, acelaşi liceu cu mine), la filologie-bilingv. Eu ştiu exact ce-mi doresc pentru ea pentru mai departe, am totul plănuit. Fata voastră la ce clasă e? Ce facultate o să urmeze?"
Ai mei, mulţumesc lui Dumnezeu că-i am pe ei ca părinţi, i-au spus că nu m-am hotărât încă, şi că este alegerea mea, ei nu mă pot decât sfătui, nu-mi pot impune la ce facultate să merg. Cu asta i-au cam închis gura.
Niciodată nu am făcut ceva doar pentru că aşa mi-au spus părinţii, ci pentru că aşa am crezut eu că trebuie. În niciun caz nu aş urma cariera pe care mama mea o visează pentru mine. Mi se pare că este hotărârea mea, că numai eu pot şti ce anume îmi place, la ce mă pricep şi ce meserie aş putea să am tot restul vieţii. Poţi să afli aceste lucruri din clasa a9a, cu câteva săptămâni înainte de bac, după ce termini prima facultate, sau niciodată.
Încă merg pe principiul "Lasă că am eu timp să decid..."
bine spus!!!:-bd:d:d:d:d
RăspundețiȘtergere