Ar trebui să fie o zi frumoasă, sublimă chiar. Păcat că nu e aşa, vremea de afară strică tot.
Şi acum vine întrebarea: "Ce faci de ziua copilului?". Am auzit-o de o grămadă de ori astăzi. Slavă domnului că măcar mama nu e paranoia, şi ea nu m-a întrebat. Totuşi, răspunsul este: Fac ce fac de un an încoace în perioada asta a lunii: merg la stomatolog cât de dimineaţă se poate, mi-am cumpărat banane şi covrigi(ador covrigii) şi mai dau o fugă şi pe la şcoală, ca să nu uit că sunt copil.
Cam atât. Şi n-o să spun clişeul: "La mulţi ani de ziua copilului" pentru că eu nu cred în ziua copilului. Copii sărbătoresc oricând. Nu trebuie să aibă o anumită zi în care să se simtă copii. Copil o să mă simt şi la 40 de ani, pentru că se păstrează oricând ceva dintr-un copil în mine, dar niciodată n-o să-mi placă Ziua copilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu