luni, 10 mai 2010

Bolboci


Am aşteptat entuziasmată plecarea la Bolboci încât nu mi-a mai stat gândul la nimic altceva. Pentru cine nu ştie, Bolboci este în Munţii Bucegi, pe valea Ialomiţei, este un lac de acumulare după ce mergi aproximativ 30 de km de drum forestier, de munte.

A meritat şi aşteptarea şi chinul pe drum. Condiţiile cabanei au fost ireproşabile, dar pe lângă asta am avut şi ce vedea. Am avut parte de bataie cu zăpada în luna mai, nişte peripeţii în peştera Ialomiţei, am tremurat pe 3 grade la pescuit, am facut primul meu traseu pe munte- 14 km pe jos până pe vârful Zănoaga(unde şi-au filmat videoclipurile Morandi şi Trei Sud Est, aşa ne-a zis tanti Puya, nu e nimic sigur), am luptat cu frica pentru urşi, cu niţică ploaie care ne-a prins pe munte, am alergat să vedem caprele negre la cariera de piatră, dar am rămas cu ochii în soare, iar răsăritul pe baraj a fost minunat.

M-am deconectat şi am ajuns acasă complet în formă şi încântată. Păcat că am avut teză şi a trebuit să mă întorc( am ajuns cu o oră înainte;chiar nu am învăţat nici măcar o frază), aş mai fi stat, pentru că de munte nu te poţi sătura.

Cineva mi-a spus ieri în timp ce urcam pe vârful muntelui că nu e greu să urci pe munte nici când eşti obosit. Cel mai greu e să începi să iubeşti muntele, pentru că atunci n-ar mai putea să lipsească din viaţa ta. Iar eu cred că are perfectă dreptate şi undeva în sufletul meu am început să-l iubesc.


*pozele imi apartin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu