Totul despre Lilia Ceban

Am cunoscut-o pe Lili, cum îi spun cunoscuţii, la o petrecere de Sfinţii Petru şi Pavel. La prima vedere mi s-a părut o femeie obişnuită, dar am constatat apoi că era mai mult: Lilia Ceban este o surdo-mută din Republica Moldova, o basarabeancă frumoasă cum ar spune alţii, care are nişte ochi minunaţi şi deşi are problemele ei, continuă să se bucure de viaţă.

S-a născut în Republica Moldova, în oraşul Comrat; a ajuns asistentă medicală la Tiraspol, al doilea oraş ca mărime din Republica Moldova şi a venit în România în anul 2000, pe când avea 26 de ani din cauza sărăciei, în speranţa unui trai mai bun, după cum mi-a spus şi ea:" afaceri... ce mai, pentru bani...".

În România nu are niciun act; nu are certificat de naştere, nu are buletin, nu are diplomele care să-i arate studiile. Dar acest lucru nu a împiedicat-o să-şi întemeieze o familie. Pe soţul ei, Marian Raicu, surdo-mut şi el, l-a cunoscut acum aproximativ 9 ani şi de atunci trăiesc în concubinaj, au şi 2 copii care nu suferă de acelaşi handicap ca şi părinţii lor. 

Momentan, Lilia lucrează în croitorie, cu carte de muncă, iar soţul ei e pensionat pe caz de boală, dar nu se plâng de sărăcie. Deşi trăiesc de atâţia ani împreună, ei nu se pot căsători legal. Motivul: Lilia nu are cetăţenia română, deşi se luptă de mai bine de 5 ani să o obţină şi nu reuşeşte să primească decât promisiuni. A ajuns până la Camera Deputaţilor, a stat de vorbă cu Silviu Prigoană, iar după nenumărate demersuri pe care le-a făcut la Ambasadele României şi Moldovei, i s-a spus în final că pe lângă plata unei taxe pentru a dobândirea cetăţeniei, ar mai trebui să cânte şi imnul de stat.

Întrebarea logică care vine acum, este cum ar putea să cânte o surdomută imnul României în cazul în care ea nu simte decât vibraţii, nici decum muzica şi nu poate să vorbească?

Speriată că ar putea pierde banii de pe taxă, Lilia preferă să-şi crească copiii cu acei bani decât să-i piardă. „Mi-au tot spus că se rezolvă să mai aştept şi să am răbdare dar oricum ar trebui la finalul demersurilor ar trebui să intonez şi imnul României".

Cazul ei a fost şi prin ziare, după cum chiar Lilia mi-a spus: la Click, la Adevărul, chiar şi la televizor, semnalul fiind tras de Cronica Cârcotaşilor. Ştie exact numele tuturor oamenilor care i-au promis că o ajută. Ionica Tarău şefa Asociaţiei 1 iunie din Buzău, a fost cu Lilia  la Camera Deputaţilor, dar din nefericire în calea obţinerii cetăţeniei stă povestea cu intonarea imnului de stat. Li s-a spus că singura şansă pentru a obţine cetăţenia este de a se modifica acel articol de lege şi că se vor face demersuri către ministrul justiţiei. De atunci şi până acum legea nu s-a modificat în această privinţă, nimeni nu a luat atitudine.

Chiar ea, moldoveanca hotărâtă şi înţepată s-a săturat să mai lupte. Nu mai spune că şi-ar dori să-şi viziteze fraţii în Republica Moldova, din Ştefan Vodă, sat Feşteliţa(părinţii îi decedaseră încă înainte de a veni în România), deoarece pentru asta i-ar trebui cam 1000 de euro, pe care nu ar avea cum să-i procure, dar nici nu ar putea să se despartă de copiii ei.

La întrebarea mea, de ce i se pare mai bună viaţa ei de acum, decât cea pe care a dus-o în Republica Moldova, răspunsul ei a a fost următorul: "aici am o familie". Mi-a plăcut răspunsul ei şi prin asta mi-a arătat ca familia e tot ce contează pentru ea, se simte în largul ei în România, se simte acceptată, singura ei nelămurire e de ce n-ar putea să obţină cetăţenia  română: pentru că suferă de un handicap? Dacă ar avea cetăţenia ar putea merge şi ea la un spital în caz de o urgenţă, ar putea vota, s-ar căsători legal cu soţul ei şi ar mai beneficia şi de alte lucruri care acum nu-i sunt la îndemână.

Mi-a plăcut discuţia cu Lilia, nu l-am considerat doar un interviu; ştiu că nu am  cu ce c-o ajut, dar îmi face plăcere să-i public povestea şi să vă arăt vouă, cititorilor mei, câte se pot întâmpla în România.