Acesta ar trebui să fie un post în care aş acorda atât vouă, cât şi mie nişte răspunsuri, dar se transformă pe loc într-unul inutil.
Oamenii se nasc proşti şi mor proşti, cel puţin aşa cred eu(bineînteles că mă refer doar la unii din oameni). Cum am ajuns la această concluzie? Din prostie nu te poţi trezi, rămâi prost toată viaţa, indiferent ce vor încerca alţii să facă cu tine, pentru că tu eşti prea prost încât să-ţi dai seama câtă lipsă de inteligenţă duci. Apoi, dacă te-ai născut dezgheţat(aici opusul prostului), lumea nu te poate prosti, pentru că altfel ai lua şi tu atitudine, doar eşti om deştept. Deci, oamenii se nasc proşti şi nici nu se pot reabilita(ignoraţi cazul lui Dănila Prepeleac). Nu ştiu cât de logică e chestiunea, dar eu chiar cred în ea.
Revenind la subiectul iniţial, cât de prost să fii să să-l judeci pe un om pe care nici măcar nu-l cunoşti(dacă-l ştii ca om de televiziune, nu înseamnă că-l cunoşti ca persoană) doar pentru că, ai tu impresia că-i lipseşte credinţa în Dumnezeu. Cumva, ca să ai credinţă trebuie să porţi ca ciorile ditamai crucea de 20 de grame de aur la vedere? Să-ţi cari Biblia peste tot unde te duci? Să te închini din 5 în 5 secunde? Să faci mătănii în faţa unui preot care e mai păcătos ca tine? Să nu semnezi împotriva orei de religie în şcoli? Să-l invoci pe Dumnezeu în fiecare frază pe care o rosteşti? Dacă tu, prostule, ai fi om cu adevărat credincios şi pios ai şti decalogul. "Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert" îţi spune ceva?
Dacă tu spui tot timpul chestii gen: Să dea Domnul să iau banii, să dea Dumnezeu să nu-mi pice netul, sau să dea Dumnezeu să nu mă dea afară, să iau licenţa, să nu mă înşele nevasta cât sunt plecat, să mi se scoale, să nu mor nici azi, amintind numele lui Dumnezeu în orice rahat de problemă, atunci crede-mă că nu dovedeşte că ai avea credinţă, dimpotrivă. Şi nu mă faci decât să cred că eu, om normal, care ajung la Biserică de 2-3 ori pe an, mă închin destul de rar, spun doar "Doamne-ajută" înainte de culcare am mai multă credinţă în Dumnezeu decât ai tu.
Cam atât, că-ţi ajunge prostule, deşi nu o să ai ocazia să citeşti vreodată ce-am scris eu, nici măcar Mircea Badea n-o să vadă că-l susţin.
