Când eram mică îmi plăcea să o fac pe asistenta, dar niciodată când eram întrebată:"Ce-o să devii când te faci mare?" nu spuneam că medic/doctoriţă. Mi se părea prea greu. Nu să spun, ci să fiu.
Azi sunt la o răscruce de drumuri şi nu ştiu ce să aleg. Aş vrea să am la dispoziţie încă vreo 10 ani ca să mă pot gândi, dar eu mai am doar vreo 2-3 luni de zile.
Suntem presaţi. De timp. De oameni. Ar fi perfect dacă n-ar fi nevoie să alegem nimic, dacă ar face alţii alegerile în locul nostru, şi să fie unele benefice.
Astăzi nu ştiu dacă să accept provocarea vieţii mele(deocamdată asta mi se pare singura) şi să dau la medicină, sau să rămân pe profilul meu şi să dau la Drept/Psihologie/ASE sau mai ştiu eu ce.
Nici măcar nu ştiu de ce scriu pe blog, când de fapt eu sunt singura care poate să hotărască, sau să ştie ce-i place. Asta aştept: să-mi dau seama ce simt eu că ar trebui să fac, ce iubesc.
Iertaţi-mă pentru că par paranoică, dar sper sa aflu la timp ce-mi doresc, pentru că dacă aflu prea târziu ar fi inutil.
ai dreptate stiva siti urmaresc mereu blogul. dar ar fi perfect daca neai spune si cum te cheama in realitate! :d cu drag o prietena de familie
RăspundețiȘtergerepai daca zici ca esti prietena de familie, stii cum ma cheama. nici eu nu stiu exact cine anume esti, dar iti multumesc ca-mi citesti blogul>:D<
RăspundețiȘtergereStiva, bafta multa in ceea ce vei urma :D asa a fost si la mine insa alegerea era ce profil sa urmez. Intr-un fel am ales bine, intr-un fel am ales prost. Acum totul depinde de tine. Cel mai mare risc e sa nu risti! Sa ti minte asta. Cu draga Radu. Suuucceesss la bac, ce mai ai de dat!:) si la examenul de admitere la facultate.
RăspundețiȘtergereNu pot sa cred! Medicina????!!!!! Si eu am aceasta problema, se pare ca n-am trecut de vremea cand toate fetele vor sa se faca doctorite, dar mai "tragic" e ca noi mai avem putin sa ne decidem... Ah...!
RăspundețiȘtergere