Albastru

Afară plouă; plouă de mult timp. Oraşul în care s-a transformat devine acum oraşul meu, ca şi cum ar fi totul proprietatea mea.
Oraşul meu e mic, uşor izolat şi se intră în el doar cu invitaţie; de ieşit nu se pune problema, nimeni nu vrea să plece. În oraşul meu reguli nu există, toată lumea face ce doreşte, dar toţi fac aceleaşi lucruri, nimeni nu dăunează mediului sau semenilor săi.
În oraşul meu iarba e albastră, iar pomii la fel, pentru că clorofila la noi e albastră. Pe stradă maşinile sunt albastre, chiar dacă nu avem prea multe, dar până şi taxiurile sunt albastre.
Plouă rar, dar când se porneşte durează zile în şir. Probabil aţi fi uimiţi să vedeţi că în oraşul meu toată lumea are umbrele în carouri, bineînteles de culoarea albastră. La noi fetele îşi fac unghiile numai în albastru, nimeni nu preferă altă culoare. Pentru noi, albastrul e absolutul. Albastrul ne hipnotizează, ne face cel mai plăcut oraş, păcat că nu puteţi să ne vizitaţi, pentru că invitaţiile sunt epuizate. În oraşul meu toată lumea vrea să vină, dar eu îi primesc doar pe cei care iubesc albastrul. Când or să apară invitaţii disponibile o să vă anunţ şi vă aştept cu mare drag în oraşul meu, unde totul e albastru, iar albastrul înseamnă infinit, înseamnă că totul e posibil.