Ca pentru proşti

În România e ca nicăieri, nu trebuie să avem dubii.

Am căutat un job pe timpul verii încă de la sfârşitul lunii mai.  Mi-am făcut cont pe site-uri de specialitate, am mai aruncat o vorba-n stânga, alta în dreapta, dar în luna iulie deja mi-am dat seama că n-am nicio şansă, că nu angajează nimeni nicăieri elevi care nu vor să lucreze mai mult de 2 luni.

Astăzi, 25 august sunt sunată în legătură cu anunţul meu şi sunt întrebată dacă mai sunt de acord cu un job part-time, nimic altceva decât să împarţi pliante, iar suma plătită era chiar avantajoasă.

I-am spus omului că eu nu sunt dispusă să lucrez şi în timpul şcolii, deci şansele să primesc jobul până pe 15 septembrie sunt foarte mici, aproape inexistente. N-ar fi putut să mă sune măcar de la începutul lunii...

Să vedem ce-o să fie, nu am aşteptări şi nici nevoie neapărată de bani sau de job.

1 mai

Anul acesta mai mult ca oricând am văzut că se face mare caz pe seama acestei date. Se fac pregătiri cu o lună înainte pentru cei care pleacă la mare, cu vreo 2 săptămâni pentru cei care pleacă la grătar, alţii pleacă la munte, iar alţii stau acasă. 

Fac parte din ultima categorie, dar totuşi o să merg spre seară la o mini-petrecere cu aceeaşi temă. 

1 mai e peste tot: în reclamele de la televizor, buletinele meteo, statusuri pe messenger, discuţiile oamenilor de pe stradă, în replicile de conversaţie cu medicul meu stomatolog, zi liberă în an. Păcat că de data asta a picat sâmbăta.

Nu ştiu cum se face, dar eu până acum câţiva ani nu ştiam de 1mai( A nu se înţelege greşit: ştiam că e o dată în calendar, dar nu o băgam în seamă). Ori eram eu prea aeriană, ori nu avea aceleaşi semnificaţii şi importanţă.

Orice aţi face azi, eu vă urez distracţie maximă. >:D<